Luca 10.21-22 În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit Tu cu cale. Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”

Versetele de mai sus par să fie o scurtă rugăciune a lui Isus, redată de Luca, inspirat de Evanghelistul Ioan. Uitându-ne cu atenţie la context observăm că Domnul a rostit aceste cuvinte la întoarcerea entuziastă din misiune a celor 70 de ucenici. Pentru succesul acestora în lucrare Domnul nu-i laudă pe ei, ci pe Tatăl ceresc de la care vin toate binecuvântările. Bucuria adevărată nu vine din eul nostru, ci din Duhul Sfânt, care L-a făcut şi pe Domnul Isus să tresalte de bucurie în rugăciunea de laudă. Dacă primul Adam a eşuat în această privinţă Domnul Isus, al doilea Adam, pune rugăciunea de laudă a lui Dumnezeu în poziţia corectă. Înţeleptul Vechiului Testament, Eclesiastul, a observat că slava lui Dumnezeu constă în ascunderea lucrurilor, dar Domnul Isus, care este mai mare chiar şi decât regele Solomon, adaugă la acest adevăr o menţiune extrem de importantă: „de cei înţelepţi şi pricepuţi”. Ucenicii Domnului sunt comparaţi cu pruncii spirituali cărora Dumnezeu le-a descoperit tainele Evangheliei. Revelaţia Evangheliei are la bază harul lui Dumnezeu pentru cel păcătos care trebuie să se facă un copilaş smerit, beneficiar al harului. „Cei înţelepţi şi pricepuţi” erau experţii în Legea lui Moise care-i ţineau departe de Dumnezeu pe oamenii simpli şi fără ştiinţă de carte. În pilda Samariteanului avem un astfel de exemplu al unui om, avocat al Legii, care n-a avut altceva mai bun de făcut decât să-L ispitească pe Isus prin întrebările Sale. Partea finală a rugăciunii lui Isus are şi un caracter profetic arătând ce se va întâmpla după Învierea din morţi a Domnului Isus când va primi toată puterea şi autoritatea în cer şi pe pământ de la Tatăl. Atunci cunoaşterea deplină şi neîngrădită a Tatălui şi a Fiului va fi realizată în condiţii noi de către Duhul Sfânt. Se cade ca şi noi, la rându-ne, să-L lăudăm pe Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt -, pentru harul mântuirii Sale care ne-a îndreptăţit să venim din întunericul păcatului la lumina şi neprihănirea Împărăţiei cerurilor.