Mat. 20.29-34 Când au ieşit din Ierihon, o mare mulţime a mers după Isus. Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” Mulţimea îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?” „Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!” Lui Isus I S-a făcut milă de ei. S-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au primit vederea şi au mers după El.

Deşi Marcu 10 vorbeşte selectiv despre un singur orb, probabil cel mai vocal şi îndrăzneţ, evanghelistul Matei se referă în textul de mai sus la doi orbi, uniţi prin necazul lor că nu aveau vedere şi prin credinţa că Isus Mesia îi poate vindeca. Ei ilustrează practic lecţia unirii a doi oameni în rugăciune care cer ceva de la Dumnezeu şi le este dat ceea ce cer. Credinţa lor a venit în urma auzirii că Isus avea să treacă pe acel drum spre Ierusalim şi au fructificat, în consecinţă, o şansă unică deoarece Isus nu avea să mai treacă pe drumul acela. Nu a contat faptul că mulţimea îi certa şi le cerea să tacă din pricina glasului lor asurzitor. Credinţa trece peste piedici şi triumfă asupra lor prin harul lui Dumnezeu. Orbii aceia ştiau ceea ce un popor întreg nu ştia şi anume că Isus Hristos este Mesia. N-aveau vedere fizică, dar vederea lor spirituală era corectă şi corespundea voii lui Dumnezeu. Aşa cum Iosua prin rugăciunea lui a oprit soarele din mers, tot astfel aceşti doi orbi L-au oprit pe Soarele neprihănirii, Domnul Isus Hristos, în dreptul lor care i-a întrebat: „Ce vreţi să vă fac?” Asta nu înseamnă că Isus nu ştia dorinţa lor şi tragedia orbirii lor fizice. Dar se vede treaba, din această întâmplare şi din multe altele de pe filele Evangheliilor, că întotdeauna credinţa în Isus trebuie mărturisită în mod public. Dumnezeu nu ne face servicii şi nu ne dă binecuvântări dacă noi nu I le cerem în mod expres. Dumnezeu Tatăl aşteaptă să-I cerem Duhul Sfânt în Numele Fiului Său. Orbii doreau fierbinte un singur lucru: să li se deschidă ochii. Mila şi dragostea Domnului Isus au acţionat cu succes şi în acest caz şi cei doi orbi s-au vindecat într-o clipă. Matei spune că Isus s-a atins de ochii lor şi oamenii aceştia şi-au primit vederea. Marcu redă şi cuvintele Domnului pentru unul din cei doi: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” (Marcu 10.52a) Vedem deci, colaborarea strânsă şi dinamică a celor doi factori care au contribuit la vindecarea orbilor: atingerea mâinilor lui Isus şi cuvântul Său vindecător şi plin de putere. Astăzi Cuvântul acesta se află în Biblie, iar noi, creştinii, suntem între oameni mâinile şi degetele Domnului Isus Hristos.