Mat. 26.26 Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu” Matei 26.36-46 Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.” Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.” Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, într-adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte. Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! ... Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”

Renunţarea la voia personală, în favoarea voii Tatălui ceresc, este cel mai greu examen pe care L-a dat Fiul omului în grădina Ghetsimani. Mântuitorul i-a luat cu El pe ucenici ca să-i facă părtaşi la patimile şi suferinţele Sale. Cina de taină instituită în camera de sus reprezenta dramatizarea suferinţelor Mielului lui Dumnezeu care a fost răstignit pe cruce. Vegherea în rugăciune a ucenicilor Petru, Iacov şi Ioan s-a soldat cu un trist eşec care L-a dezamăgit pe Domnul. Isus Şi-a vărsat sufletul înaintea Tatălui în trei rugăciuni de renunţare la Sine Însuşi şi de acceptare a scopului cu care Se întrupase prin fecioara Maria zicând în final: „Facă-se voia Ta!” Nu putea să ne salveze pe noi, dacă nu renunţa de bunăvoie la propria Sa viaţă. Dependenţa totală de Tatăl I-a fost tot timpul izvorul de putere care L-a împuternicit să-Şi ducă misiunea pănâ la capăt. Nu este bine să dormim în somnul păcatului şi să nutrim astfel o falsă speranţă că vom avea pace cu orice preţ. Când citim că Isus merge să moară pentru păcătoşi să auzim şi noi glasul Său de Păstor care moare pentru oile Sale: „Sculaţi-vă, haidem să mergem!”