Luca 1.8-10 Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului. În ceasul tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară. Luca 1.13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zaharia; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.” Luca 67-79 Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l-a cercetat şi l-a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime, mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre. Şi tu, Pruncule, vei fi chemat Proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui; şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.”

Rugăciunea şi cântarea preotului Zaharia sunt strâns legate între ele. Dumnezeu l-a ales pe acest preot pentru o lucrare măreaţă tocmai când slujea în Templu la altarul tămâierii. Tot aşa şi Barnaba şi Saul din Tars au fost aleşi pentru vestirea Evangheliei la neamuri, potrivit capitolului 13 din Fapte, tocmai pe când slujeau Domnului prin post şi rugăciune. Dedicarea noastră în rugăciune şi post este un bun prilej pentru Dumneze să ne încredinţeze anumite slujbe şi misiuni în lucrarea Evangheliei. Suntem noi gata pentru acestea? Îngerul venit din cer îl anunţă pe preotul Zaharia că va deveni tatăl lui Ioan Botezătorul, în ciuda îndoielii şi necredinţei sale legată de vârsta înaintată, aşa cum a fost şi cazul patriarhului Avraam din Geneza. După ce Ioan se naşte pentru misiunea de înainte-mergător al Domnului Isus, tatăl său Zaharia a izbucnit prin Duhul Sfânt, într-o cântare glorioasă care-L preamăreşte pe Isus Hristos, Mântuitorul lui Israel şi al întregii lumi. Acesta este unul din scopurile vieţii noastre creştine: să ne rugăm şi să-L proslăvim pe Dumnezeu Tatăl şi pe Fiul Său, Isus Hristos, prin Duhul Sfânt. În finalul cântării sale preotul Zaharia se referă la misiunea măreaţă pentru care s-a născut fiul său Ioan, şi anume să-L prezinte lui Israel pe Mielul lui Dumnezeu. În ce priveşte cunoaşterea mântuirii şi a iertării păcatelor misiunea lui Ioan Botezătorul i s-a încredinţat Bisericii lui Hristos, dar nu numai pentru o naţiune, ci pentru toate popoarele lumii. Domnul să ne ajute să ducem până la capăt marea noastră Însărcinare cu care am fost investiţi de Domnul Isus Hristos înainte de înălţarea la cer.