Luca 6.12-16 În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut zi, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi anume: pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu; pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zelotul; pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.

Se pare că în al doilea an de activitate Domnul Isus Şi-a ales, cu rugăciune, cei doisprezece ucenici cărora le-a dat titlul de apostoli sau trimişi, evident la oile pierdute ale casei lui Israel. Ar trebui să ne întrebăm: de ce a stat Domnul Isus în rugăciune cu acest prilej o noapte întreagă? Era fără îndoială, un moment cheie al misiunii Sale mesianice. El S-a rugat stăruitor pentru a elimina subiectivismul Său în alegerea celor 12, mai ales că printre ei se va fi aflat şi viitorul trădător, Iuda. Tatăl trebuia să ia decizia finală, lucru recunoscut de Isus în Ioan 17.6. Domnul a acceptat decizia şi S-a supus pe deplin în ce priveşte realizarea efectivă a alegerii. A doua zi Mântuitorul i-a chemat la Sine pe toţi ucenicii potenţiali, dar dintre aceştia a ales numai 12 bărbaţi aşa cum a decis Tatăl ceresc. Lista lui Luca este aceeaşi cu lista celorlaţi doi sinoptici, cu mici diferenţe legate de ordinea listării şi cu calificativul dat vânzătorului: „Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător”. Luca afirmă în mod foarte clar că Iuda s-a făcut vânzător prin propria sa voinţă. Asta nu înseamnă că decizia lui Iuda, L-a luat prin surprindere pe Tatăl ceresc sau pe Domnul Isus, sau pe Duhul Sfânt care a fost martor la actul de alegere a celor 12. Dumnezeu ştia mai dinainte tot ce avea să se întâmple cu Iuda şi cu ceilalţi 11 ucenici. Preştiinţa Sa nu împiedică sau nu contravine liberului nostru arbitru, ci dimpotrivă îl confirmă. Petru în a 2-a sa Epistolă scrie unor creştini din vremea sa următoarele: „De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.” (2 Pet. 1.10)