„I-a săltat pruncul în pântece…” (Luca 1:41)

     Există un pasaj important în povestirea Crăciunului – unul care ne învață despre „prietenii duhovnicești.” Biblia spune: „Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău… Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.” (Luca 1:39-42; 56). Pe lângă faptul că erau verișoare, Maria și Elisabeta erau „prietene duhovnicești.” Ele nu aveau numai o legătură socială, ci erau legate și spiritual la un nivel profund. De aceea Maria „a plecat în grabă” s-o vadă pe Elisabeta, și a stat la ea trei luni. Acesta e și motivul pentru care Elisabeta a confirmat planurile minunate ale lui Dumnezeu care se împlineau în viața Mariei și care au recomandat-o pentru ascultarea ei. Când Dumnezeu te prezintă cuiva care a fost atins de Duhul Sfânt și care are o viață și o trăire insuflată de El, păstrează relația cu acea persoană, prețuiește-o și dezvoltă relația. Legătura dintre aceste două femei nu s-a creat pentru că făceau parte din aceeași familie. De fapt, adesea cei din familiile noastre sunt primii care ne critică și ultimii care ne înțeleg. Să remarcăm că atunci când Maria a salutat-o pe Elisabeta, acesteia pruncul nenăscut i-a săltat în pântece! Cum poți recunoaște un „prieten duhovnicesc”? Când vorbește, ceva în tine va tresălta, iar acest lucru se întâmplă pentru că amândoi sunteți umpluți de același Duh Sfânt și ați fost împuterniciți să faceți voia lui Dumnezeu!