Fapte 1.12-14 Atunci ei s-au întors în Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, departe cât un drum în ziua Sabatului. Când au ajuns acasă, s-au suit în camera de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda fiul lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.

Versetele de mai sus descriu felul în care ucenicii au înţeles să-L asculte pe Domnul Isus care, înainte de înălţarea la cer, le-a spus să aştepte în Ierusalim făgăduinţa Tatălui în Persoana Duhului Sfânt. Toţi aveau nevoie de aceeaşi umplere cu putere pentru a fi martorii lui Isus cel înviat din morţi, chiar şi femeile şi Maria, mama Domnului, şi fraţii Lui de trup. Cei aproape 120 de inşi reprezintă primul nucleu al Bisericii căreia Duhul Sfânt i-a dat naştere în marea zi a Cincizecimii, sărbătoarea evreiască a primelor roade. După ce Luca prezintă catalogul ucenicilor şi a altor câteva persoane care li s-au alăturat el precizează că toţi cei prezenţi au pornit în lupta rugăciunii cu stăruinţă şi cereri înaintea lui Dumnezeu, în Numele Domnului Isus. Camera de sus în care se aflau le amintea de Cina de Taină şi de ultimele cuvinte ale Domnului Isus care le-a vorbit despre un „alt Mângâietor”, despre Duhul Sfânt, care avea să vină peste ei şi în ei. Botezul cu Duhul Sfânt are un rol important în viaţa fiecărui creştin prin umplerea cu puterea de a fi martorul lui Isus în lumea celor nemântuiţi. Această experienţă este reluabilă oridecâteori este nevoie de noi puteri în lucrarea Domnului. Pavel, apostolul neamurilor, merge până acolo încât scrie în Efeseni 5.18 următoarele: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh!” Este o poruncă la prezentul continuu şi n-o putem împlini decât stând zilnic înaintea Domnului în rugăciune şi adâncindu-ne mereu în cuvântul Sfintelor Scripturi.