Fapte 8.14-17 Apostolii care erau în Ierusalim, când au văzut că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan şi-au pus mâinile peste ei şi aceia au primit Duhul Sfânt.

În versetele de mai sus doctorul Luca face o distincţie clară între mântuirea, prin har şi prin credinţă, certificată în mod public prin botezul în apă în Numele Sfintei Treimi şi primirea Duhului Sfânt, ca un al doilea har, de care s-au bucurat creştinii samariteni, care erau 50% evrei şi 50% păgâni. Aici stăruinţa în cereri şi rugăciuni este înlocuită de mâinile şi rugăciunile apostolilor Petru şi Ioan, care au acţionat în unitatea Duhului. Petru primise cheile Împărăţiei de la Isus, iar Ioan fusese făcut părtaş la această lucrare minunată a credinţei astfel încât şi samaritenii să primească puterea Duhului Sfânt şi să-şi găsească un loc în Biserică. Primirea Duhului Sfânt cu punerea mâinilor apostolilor lui Hristos ne arată că noi suntem mădulare în trupul Domnului Isus. Era şi o metodă de smerire a evreilor în faţa samaritenilor cu care, potrivit tradiţiei, evreii nu prea erau în relaţii bune. Prin jertfa Sa de la cruce Hristos, Mielul lui Dumnezeu, a dărâmat orice zid de despărţire între oameni şi Dumnezeu, precum şi între evrei şi neamuri. Dacă altădată samaritenii n-au fost primiţi, în Ezra, printre evreii post-exilici la rezidirea Templului, acum lucrurile s-au schimbat complet. Slăvit să fie Domnul! Duhul Sfânt trece peste orice frontieră naţională sau geografică, peste orice deosebiri culturale sau confesionale, revărsându-Se în reprizele ploilor târzii de har şi îndurare peste toate naţiunile lumii. Petru şi Ioan ne dau împreună următoarea lecţie: decât să-i criticăm pe cei care nu au primit încă Duhul Sfânt ca şi noi, mai bine să ne unim în rugăciune pentru ei ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe deplin. Nu vei sărăci pe plan spiritual dacă te vei ruga astfel, ci dimpotrivă. Dumnezeu îţi umple inima cu dorul dragostei dintâi care ne cere să abandonăm confortul şi comoditatea trupească, căile uşoare ale indiferenţei umane cât şi bigotismul noastru în care ne-am împotmolit uneori aproape fără să ne dăm seama.