Rom. 8.15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Aba! , adică: Tată!” Rom. 8.26-27 Tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel care cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Precum Domnul Isus Şi-a învăţat ucenicii să se roage, tot astfel şi Duhul Sfânt ne ajută în viaţa de rugăciune şi mijloceşte pentru noi cu suspine imperceptibile de urechile noastre fizice. Când trăiam în păcat rezultatul era frica de moarte şi fuga de Dumnezeu. Acum când am primit Duhul Sfânt în inimă El ne-a adus în familia Tatălui ceresc şi El ne învaţă abecedarul spiritual al rugăciunii care începe cu primul cuvânt care este „Aba!”, adică „Tată!” Cu toate acestea, potrivit textului de mai sus, Duhul ne şi întreţine comunicarea cu Dumnezeu ajutându-ne în slăbiciunile trupeşti, exact aşa cum a făcut Domnul Isus cu ucenicii Săi în Ghetsimani când adormiseră de-a binelea la rugăciune. Rolul mijlocirii Duhului Sfânt pentru fiecare credincios izvorăşte practic din voia specifică a lui Dumnezeu pentru acesta. Domnul Isus cercetează inima noastră şi-I descoperă Duhului Sfânt tot ceea ce este necesar pentru realizarea aspiraţiilor noastre sufleteşti şi spirituale. Dacă Duhul mijloceşte pentru sfinţii aflaţi încă în valea plângerii şi noi suntem mandataţi să facem la fel urmând călăuzirea Lui. Duhul poate folosi în acest sens atât cuvintele limbii noastre materne, cât şi cuvinte în altă limbă. Se pare că vorbirea şi cântarea în alte limbi sunt sfere inaccesibile celui rău. De aceea apostolul Pavel îi încurajează pe creştinii corinteni, şi nu numai pe ei, să folosească des vorbirea în alte limbi în rugăciunea individuală. Când rugăciunea noastră se află în criză tocmai atunci Duhul Sfânt ne ajută şi intră în acţiune cu darurile Sale minunate, dintre care unul este vorbirea în alte limbi, apoi tălmăcirea limbilor, ş. a. m. d. Mijlocirea Duhului pentru noi are şi o componentă de compasiune atunci când trecem prin dureri sau felurite încercări. Tot El ne încurajează în luptele credinţei şi ne ajută să obţinem victoria împotriva impulsurilor firii pământeşti. El ne ridică iar şi iar din căderea în păcat şi ne conduce la izvorul de sânge al jertfei de pe cruce într-un spirit de pocăinţă ca să obţinem iertarea lui Dumnezeu.