Ef. 2.18 Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Ef. 3.12 În El avem, prin credinţa în El, libertatea şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.

Când Isus Hristos murea pe cruce perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, fără intervenţia unei mâini omeneşti. Acest lucru dovedea, fără nicio îndoială, că accesul omului la Dumnezeu este asigurat prin jertfa unică şi irepetabilă a Mielului lui Dumnezeu. Când apostolul Pavel foloseşte, în Efeseni 2.18, expresia „şi unii şi alţii” el se referă în mod sigur atât la evrei cât şi la neamuri. Prin Sămânţa lui Avraam, care este Isus Hristos, Dumnezeu binecuvântează atât Israelul cât şi Neamurile, prin credinţă. Această intrare la Tatăl, prin rugăciune, este intermediată de Isus Hristos, prin Duhul Sfânt. Pavel îi scrie lui Timotei pe această temă următoarele lucruri: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi, fapt adeverit la vremea cuvenită... ” (1 Tim. 2.5-6). Tot ce avem în Hristos, - credinţa, libertatea şi încrederea -, sunt valori şi binecuvântări care aparţin mai întâi, desigur, evreilor, dar şi neamurilor. Epistola către Efeseni este adresată nu doar unei comunităţi creştine locale, ci tuturor Bisericilor care formează Trupul lui Hristos, indiferent unde se află acum: în ceruri, pe pământ sau sub pământ. Cu alte cuvinte, prin versetele de mai sus, Duhul Sfânt ne cheamă să mulţumim cu recunoştinţă Tatălui ceresc pentru tot ce ne-a dat în Isus Hristos, datorită Duhului Sfânt. Acest fel de rugăciune este şi un excelent exerciţiu al unităţii noastre de spirit şi de credinţă. Într-un alt context, acelaşi apostol scrie Bisericii din Filipi următoarele: „Gândul acesta, dar, (al încrederii în Hristos; n. n.) să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.” (Filip. 3.15-16)