Ef. 6.18-20 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii şi pentru mine, ca oridecâteori îmi deschid gura să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută taina Evangheliei, al cărei sol în lanţuri sunt, pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.

De la fereastra camerei în care apostolul se afla cu domiciliu forţat în Roma, Pavel îi privea pe ostaşii romani care-l păzeau zi de zi. Când îşi încheie Epistola către Efeseni, descriind armele spirituale ale creştinului, probabil că el a fost inspirat de echipamentul militar al soldatului roman. Pe planul credinţei însă această recuzită spirituală redutabilă consta în brâul adevărului, platoşa neprihănirii, râvna Evangheliei păcii, scutul credinţei, coiful mântuirii şi sabia Duhului care, de fapt, este Cuvântul lui Dumnezeu. Lista nu se putea încheia fără aportul „a tot felul de rugăciuni şi cereri” prin care ostaşul lui Hristos ţine în permanenţă legătura cu Comandantul suprem al mântuirii care este Domnul Isus Hristos. Aflat în luptă, în războiul spiritual al Evangheliei, ostaşul lui Hristos nu are voie să doarmă pe frontul rugăciunii. Pavel le scrie efesenilor: „Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciunea!” Creştinul trebuie să se roage pentru toţi sfinţii şi, nu în ultimul rând, pentru apostolul Neamurilor care este angajat cu normă întreagă în cea mai aspră şi periculoasă bătălie a Împărăţiei lui Dumnezeu. Scriind aceste lucruri cred că Pavel avea atunci în gândul său o secvenţă din a treia călătorie misionară, şi anume, evanghelizarea Efesului, când s-a simţit epuizat la maxim. Totuşi el trebuie să vestească cu îndrăzneală taina Evangheliei, cu toate că acum se află în inchisoare. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este liber şi nimeni nu-l poate întemniţa, dacă slujitorii Evangheliei dobândesc îndrăzneala necesară ca să înfrunte acele duhuri teritoriale ce stăpânesc mii şi mii de minţi şi suflete pentru care Isus Hristos a murit pe crucea de la Golgota. Dacă Dumnezeu ne-ar deschide ochii inimii, cum a făcut la rugăciunea profetului Elisei, pentru slujitorul acestuia, am vedea ce rol important au rugăciunile Bisericii pentru evanghelizarea lumii şi cum acestea îşi aduc aportul însemnat la grăbirea revenirii Domnului Isus pentru Biserică şi Israel.