Col. 1.9-14 De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu, întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină. El ne-a izbăvit de sub stăpânirea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

Pavel cu echipa sa de misionari îşi explică în versetele de mai sus dorinţa de a-i sprijini în rugăciune pe credincioşii din Colose pentru ca ei să cunoască cerinţele voii lui Dumnezeu şi să i se conformeze întru-totul. Asta ar însemna înţelepciunea unui caracter sfânt şi priceperea de a lucra pentru binele şi unitatea întregii Biserici. Conduita vrednică de Domnul este cea care rodeşte fapte şi atitudini care pot să-i ridice şi pe alţii din adormire şi letargie şi să-i aducă la părtăşie frăţească cu toată bucuria şi mulţumirea datorate Tatălui ceresc. Perspectiva pe care o pune Pavel în faţa lor şi a noastră, a tuturor, este „moştenirea sfânţilor în lumină”. Tot ce primim de la Dumnezeu Tatăl îşi are originea în jertfa Fiului Său de pe cruce. Eliberarea din robia păcatului şi transferul în împărăţia cerului au avut loc deja prin trupul lui Hristos care a înviat din morţi. El a plătit preţul pentru răscumpărarea tuturor credincioşilor Săi din lumea întreagă şi de aceea suntem chemaţi, ca şi colosenii de altădată, să ne slujim unii altora în dragostea lui Hristos. Împărăţia în care ne este dat să trăim înseamnă „pace, bucurie şi neprihănire prin Duhul Sfânt”.