Evr. 13.18-21 Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem o bună conştiinţă, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile. Mai ales vă rog cu stăruinţă să faceţi lucrul acesta, ca să vă fiu înapoiat mai curând. Dumnezeul păcii, care, prin sângele Legământului cel veşnic, L-a înviat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin!

Rugăciunea pentru alţi credincioşi trebuie să izvorască din dorinţa unui comportament sfânt în toate lucrurile. În regimul de întemniţat al scriitorului acestei Epistole rugăciunea era chiar mai mult decât necesară pentru eliberare. Desăvârşirea în credinţă este ţinta noastră pe care Domnul Isus cel înviat ne-a pus-o în faţă având în vedere că nu suntem mântuiţi doar prin moartea Sa, ci şi prin viaţa Sa de înviere. În această privinţă El se îngrijeşte de noi ca un Păstor de oile sale. Desăvârşirea se concretizează în modul cum împlinim voia lui Dumnezeu în familie, în Biserică şi în societate. Astfel noi suntem ogorul Duhului Sfânt în care înfloreşte şi creşte roada Sa cea minunată având trei compartimente esenţiale: relaţia cu Dumnezeu (dragostea, pacea, bucuria), relaţia cu semenii noştri (îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine) şi relaţia cu noi înşine (credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor). Să nu uităm, iubiţi fraţi şi surori, că în orice rugăciune trebuie să-L slăvim pe Dumnezeu, prin Isus Hristos, şi să-I încredinţăm pe deplin controlul vieţii noastre.