2 Regi 6.17-23 Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!” Şi Domnul i-a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. Sirienii s-au coborât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.” Şi i-a dus la Samaria. Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora să vadă!” Şi Domnul le-a deschis ochii şi au văzut că erau în mijlocul Samariei. Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc? Să-i măcelăresc, părinte?” „Să nu-i măcelăreşti”, a răspuns Elisei. „Obişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prizonieri cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pâine şi apă, ca să mânânce şi să bea; apoi să se ducă la stăpânul lor.” Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare şi ei au mâncat şi au băut; apoi le-a dat drumul şi au plecat la stăpânul lor. Şi oştile sirienilor nu s-au mai întors în ţinutul lui Israel.

În acest text biblic sunt de fapt trei rugăciuni: una pentru slujitorul lui Elisei ca i se deschidă ochii spirituali ai inimii şi să vadă cum acţionează Dumnezeu ca să-Şi păzească slujitorii, şi ultimele două pentru armata sirienilor. De această primă rugăciune avem nevoie fiecare dintre noi ca să putem vedea realităţile Împărăţiei lui Dumnezeu. Asta ar însemna să ne însuşim viziunea Domnului Isus cu privire la marea trimitere a Bisericii la lumea necredincioasă care are nevoie de mântuire. Nu putem să deschidem ochii altora pentru adevărul Evangheliei dacă noi înşine nu-i avem deschişi în acest scop. Scopul pentru care trăim ne defineşte caracterul şi calitatea privirii noastre spirituale. Credinţa adevărată vede lumea lui Dumnezeu în dimensiunile ei reale şi acţionează totdeauna în conformitate cu voia Lui. Ultimele două rugăciuni făcute pentru sirieni de către Elisei, ca aceştia să devină orbi şi apoi, după ce au fost conduşi până în mijlocul Samariei, ei să-şi recapete vederea, zugrăvesc modul cum făcând binele putem învinge răul fără vărsare de sânge. Lecţia era în egală măsură, atât pentru împăratul de atunci al lui Israel, cât şi pentru oştile soldaţilor sirieni care au fost anihilaţi prin facerea de bine, dându-li-se o masă cu mâncare şi băutură, şi apoi fiind conduşi spre graniţă către ţara lor. Apostolul Pavel scrie creştinilor din Roma următoarele cuvinte: „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi mânia în seama lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mânânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” (Rom. 12.19-21)