Ezra 8.21-23 Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot ce era al nostru. Îmi era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.” Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.

Ceea ce au făcut Ezra şi echipa sa, ca pregătire în vederea călătoriei spre Ierusalim, este şi datoria fiecărui credincios de a se pregăti zilnic în drumul către cer. Postul şi rugăciunea pelerinilor revendicau din partea Domnului o călătorie fericită pentru toţi membrii familiilor lor. Asta însemna ca Dumnezeul lui Israel să-i vegheze din cer la fiecare pas, să-i păzească de tâlhari, de boli şi de orice altă primejdie s-ar fi putut ivi pe drum. Credinţa lui Ezra a fost pusă la încercare de propria sa conştiinţă deoarece n-a mai îndrăznit să ceară de la împărat o altă pază care s-o dubleze pe cea a lui Dumnezeu. Ceea ce ştia împăratul, din partea lui Ezra, trebuie să ştim fiecare din noi, şi anume că mâna lui Dumnezeu peste viaţa noastră este răspunsul divin la rugăciuni şi că avem, în consecinţă, permanenta datorie să căutăm şi faţa Lui. Doar atunci când omul de bunăvoie îl părăseşte pe Dumnezeu persoana respectivă va experimenta, mai devreme sau mai târziu, pedeapsa mâniei divine. Ezra povesteşte cu bucurie şi satisfacţie modul cum postul şi rugăciunile au fost primite de Dumnezeu şi ei s-au bucurat de paza şi protecţia Lui.