Ier. 4.10-14 Eu am zis: „Ah! Doamne Dumnezeule! L-ai înşelat, într-adevăr, pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: „Veţi avea pace!” şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.” În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe grâul. Ci un vânt năpraznic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea! Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai uşori decât vulturii. Vai de noi căci suntem prăpădiţi!” Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii salvat! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

Uneori nici profetul Domnului nu percepe în mod corect mesajul lui Dumnezeu. În acest pasaj biblic însuşi Ieremia este contrariat de faptul că, deşi Dumnezeu a promis pacea poporului Său, totuşi pacea nu există. Ideea principală pe care Duhul Sfânt pune accent în mesajul lui Ieremia este curăţirea inimii Ierusalimului ca acesta să poată fi salvat, în viitorul apropiat, când armatele babiloniene vor veni să-l cucerească. E adevărat că Dumnezeu a promis pacea în vremea din urmă când Hristos Se va întoarce la Israel ca să domnească de pe tronul lui David. Dar până atunci oamenii, inclusiv evreii, trebuie să aleagă între Hristos şi prinţul întunericului care stăpâneşte lumea din pricina păcatului. Noi ştim de la Golgota că Mielul lui Dumnezeu, murind răstignit pe cruce pentru păcătoşi, a pus capăt pentru totdeauna dominaţiei păcatului şi i-a zdrobit capul şarpelui, înşelătorul lui Adam şi al Evei din grădina Edenului. Dar pentru a primi pacea cu Dumnezeu, prin Hristos, chiar şi Ierusalimul, capitala poporului Israel, are nevoie de o inimă curată. Numai cei cu o inimă curată Îl vor vedea pe Dumnezeu. Până atunci însă Ieremia nu poate ascunde adevărul dureros că la orizont armatele duşmane se pregătesc fără-ncetare pentru cucerirea oraşului Ierusalim care n-a reuşit să facă binele şi să-şi curăţească inima de păcate.