Ier. 5.1-7 „Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr şi voi ierta Ierusalimul. Chiar când zic: „Viu este Domnul!”, ei jură strâmb. „Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu îi loveşti şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare decât stânca, nu vor să se întoarcă la Tine.” „Eu ziceam: „Numai cei mici sunt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!” Dar toţi au sfărâmat jugul şi au rupt legăturile. De aceea îi omoară leul din pădure şi-i nimiceşte lupul din pustiu. Stă la pândă pardosul înaintea cetăţilor lor: toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfâşiaţi; căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulţit!” „Cum să te iert? – zice Domnul. Copiii tăi M-au părăsit şi jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Şi, după ce le-am primit jurămintele, se dedau la adulter şi aleargă în cete la casele desfrânatelor!”

Rebeliunea poporului din Iuda împotriva legilor lui Iehova căpătase proporţii aşa de mari încât profetul îşi provoacă ascultătorii să caute peste tot în uliţele şi pieţele cetăţii măcar un singur om drept prin care Ierusalimul să fie salvat, dar nu s-a găsit niciunul. Ieremia n-a uitat principiul potrivit căruia păcatul a intrat în lume printr-un singur om, şi acum tot printr-un singur om, dar drept de data aceasta, el propune o cale de iertare pentru tot Ierusalimul. Găsim în această idee germenele mântuirii venită din cer, prin Omul-Dumnezeu, Isus Hristos, dar nu numai pentru o cetate sau o singură ţară, în speţă Israelul, ci chiar pentru lumea întreagă. Atât cei care cunoşteau Legea, cât şi cei ce nu o cunoşteau trăiau sub semnul dureros al „sfărâmării jugului” ascultării şi al „ruperii legăturilor” cu Dumnezeul creator şi răscumpărător, în egală măsură. De aceea animalele sălbatice, - leul, lupul şi pardosul – acţionau ca la o comandă şi omorau oameni sfâşiindu-i la marginea localităţilor. Dumnezeu este bun, dar nu poate acorda o iertare necondiţionată dacă omul nu se pocăieşte şi nu abandonează răul. Cel mai scandalos lucru din vremea lui Ieremia era că fiii şi fiicele evreilor apelau la anumite jurăminte în rugăciunile lor, dar în orele următoare alergau la casele de plăcere ale prostituatelor. Era deci un dublu păcat: atât al părinţilor care eşuau în ce priveşte educaţia spirituală a copiilor lor, cât şi al copiilor care refuzau să-i asculte atât pe părinţi, cât şi, implicit, pe Dumnezeu. Nu este suficient să ne însuşim un jargon religios bine pus la punct în rugăciunile şi relaţiile noastre sociale dacă nu ne trăim viaţa în sfinţenia cerută de Legea lui Dumnezeu.