Ier. 12.1-4 Tu eşti prea drept, Doamne, ca să Mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te întreb despre judecăţile Tale. Pentru ce propăşeşte calea celor răi şi toţi mişeii trăiesc în pace? I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor! Totuşi, Tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi care trebuie tăiate şi pregăteşte-i pentru ziua măcelului! Până când să se jelească ţara şi să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele şi păsările din pricina răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: „El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârşitul!”

Mai întâi profetul proclamă în rugăciunea sa dreptatea caracterului lui Dumnezeu, dar în interiorul inimii sale simte că este gata să erupă un vulcan al întrebărilor fără răspuns. Deocamdată. „Ce fel de Judecător este Dumnezeu?”, se întreabă cu disperare în sinea sa Ieremia. Astfel profetul lacrimilor ajunge la concluzia că cei răi propăşesc, iar mişeii sunt lăsaţi în pace. Uitându-se la viaţa sa de slujitor al lui Iehova Ieremia n-a avut parte decât de duşmani şi de probleme peste probleme. „De ce toate acestea? ! De ce eu şi tocmai mie să mi se întâmple astfel de lucruri? !” În cele din urmă profetul găseşte totuşi o sursă de mângâiere, chiar dacă nu înţelege în totalitate felul în care Dumnezeu lucrează cu anumiţi oameni. El se gândeşte la legătura sa cu Dumnezeu care îl vede, îl cunoaşte şi-i cercetează inima. Asta înseamnă dovada părtăşiei cu Dumnezeu, ceea ce răii şi mişeii din această lume nu au parte de aşa ceva. Dumnezeu este departe de inima acestora din urmă. La sfârşit de tot Dumnezeu îi va judeca pe toţi cei răi de pe pământ, chiar dacă la scara noastră ni s-ar părea că n-are de gând să facă acest lucru sub privirile noastre. Păcatul neascultării omului afectează grav şi mediul său înconjurător, deşi judecata finală va însemna mult mai mult decât atât. Pănă atunci însă adversarii profetului gândesc că Ieremia va muri înaintea lor, şi tocmai de aceea el nu va avea ocazia să le vadă sfârşitul vieţii lor.