Ier. 18.18-23 Atunci ei au zis: „Veniţi să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de profeţi. Haideţi să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate cuvintele lui!” Ascultă-mă, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei! Cu rău se răsplăteşte binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat înaintea Ta ca să vorbesc bine pentru ei şi să întorc mânia Ta de la ei. De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei şi doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămână văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă! Să se audă strigăte ieşind din casele lor, când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă ca să mă prindă şi mi-au întins laţuri sub picioare. Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborâţi în faţa Ta! Lucrează împotriva lor în vremea mâniei Tale!

E adevărat că deşi, cel neprihănit nu merge la sfatul celor răi, el se roagă totuşi lui Dumnezeu ca El să zădărnicească aceste sfaturi rele. Profetul Ieremia era ţinta unor astfel de planuri rele fiind luat peste picior de adversarii săi religioşi care-i desconsiderau mesajele profetice de condamnare a păcatelor. O astfel de slujire prin care cei vinovaţi erau avertizaţi de Dumnezeu, prin profet, nu era una foarte populară. Lui Ieremia i-au parvenit pe diverse căi ameninţări ca aceasta: „Haideţi să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate cuvintele lui!” Să notăm faptul că vorbele noastre pot aduce zidirea unei persoane sau distrugerea ei. Cele zece iscoade trimise în Canaan de către Moise, spre deosebire de Iosua şi Caleb, au descurajat la maxim poporul lui Israel aşa încât cei mai mulţi, 600.000 de inşi, au pierit în pustiu şi n-au mai ajuns în ţara promisă lui Avraam, Isaac şi Iacov. Şi de data aceasta antidotul lui Ieremia la cuvintele rele ale adversarilor săi a fost rugăciunea. Dumnezeu este rugat să Se pronunţe, ca un Judecător drept, asupra acestor conspiraţii răutăcioase care puneau la cale distrugerea persoanei şi lucrării profetului Ieremia. Se întâmpla şi atunci, ca şi în vremea noastră, că binele era răsplătit cu rău şi rugăciunile de mijlocire ale profetului pentru conducătorii naţiunii erau desconsiderate. Cuvintele cheie ale acestui pasaj biblic sunt următoarele: „Lucrează împotriva lor în vremea mâniei Tale!” Noi astăzi trăim într-o vreme de har în care Evanghelia vestită celor păcătoşi le dă posibilitatea acestora ca, prin pocăinţă şi credinţă în Isus Hristos, să se mântuiască de mânia viitoare. Dar Biblia spune că va veni şi vremea mâniei lui Dumnezeu când toţi cei necredincioşi vor fi pedepsiţi că au respins oferta harului ceresc. Poate că unii cititori îl vor suspecta pe Ieremia că foloseşte în rugăciunea sa expresii similare cu blestemele unui om răzbunător. Să nu uităm însă faptul că rugăciunea sa este transpusă de către Duhul Sfânt în vremea mâniei lui Dumnezeu. Spiritul acestei rugăciuni şi expresiile ei corespund întru totul cu principiile dreptăţii divine manifestată în vremea mâniei. În final se poate spune că cel mai puternic argument este acela că profetul reprezintă gura lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Ieremia, deci, nu s-a rugat cu rugăciunea lui, ci cu aceea a lui Dumnezeu în vremea mâniei Sale drepte.