Ier. 42.1-7 Toate căpeteniile oştilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat şi au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte pentru noi la Domnul Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi. Binevoiască Domnul Dumnezeul tău să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!” Prorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cererea voastră, şi vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!” Atunci ei i-au zis lui Ieremia: „Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul Dumnezeul tău să ne spui! Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la care te trimitem, ca să fim fericiţi ascultând de glasul Domnului Dumnezeului nostru!” După zece zile, cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia.

Această ultimă rugăciune a profetului Ieremia, cu care se termină practic lucrarea sa pentru evrei, nu este prezentată ca atare, ci ni se spune doar că a primit răspuns de la Dumnezeu după zece zile. Câţiva reprezentanţi ai celor rămaşi în ţară după ce Nebucadneţar cucerise Ierusalimul l-au rugat pe profetul Domnului să mijlocească pentru ei la Dumnezeu ca să afle ce au de făcut: să rămână în ţară sau să plece în Egipt. După felul cum şi-au prezentat cererea la început păreau să fie sinceri, dar până în final şi-au schimbat complet atitudinea. Când răspunsul a venit de la Dumnezeu, după zece zile, inima lor cea înşelătoare a reacţionat într-un mod neaşteptat: l-au făcut mincinos pe profet. Probabil că, în mintea lor, au crezut aproape sigur că Dumnezeu le va cere să plece din ţară, în Egipt, unde se credeau la adăpost. Dar n-a fost să fie aşa: până la urmă şi Egiptul a fost cucerit de babilonieni, iar evreii, care l-au luat cu forţa şi pe profetul Ieremia în Egipt, şi-au atras asupra lor blestemul lui Dumnezeu, exact aşa cum fuseseră avertizaţi. Uneori alegerea oamenilor este total opusă sfatului şi voii lui Dumnezeu. Ieremia a fost de bună credinţă şi sincer în mijlocirea lui pentru acei evrei care au făcut din Dumnezeu slujitorul lor. În final toţi aceştia şi-au luat plata: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Tratamentul care i s-a aplicat lui Ieremia de către acea majoritate, care l-a dominat, a fost pur şi simplu nedrept şi incorect, dar întotdeauna cei neprihăniţi au de suferit în lumea în care trăiesc.