Plâng. 2.19-22 Scoală-te şi gemi noaptea, când încep străjile! Varsă-ţi inima ca apa înaintea feţei Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi care mor de foame la toate colţurile străzilor.” Uită-Te, Doamne, şi priveşte cui i-ai făcut Tu aşa ceva? Să mănânce femeile rodul pântecelor lor, pruncii dezmierdaţi de mâinile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi profeţii în Locaşul cel Sfânt al Domnului? Copiii şi bătrânii stau culcaţi pe pământ în uliţe; fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie; i-ai ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă. Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă. Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!”

Profetul stă de vorbă cu zidul fiicei Sionului deşi acesta nu are suflet, şi-i cere să verse lacrimi zi şi noapte. Asta era tot ce mai rămăsese din grandoarea şi măreţia Templului lui Solomon. Dar această discuţie imaginară se transformă într-o rugăciune de apărare a celor pedepsiţi. Ieremia Îl întreabă pe Domnul: „Cui i-ai făcut Tu aşa ceva? ... ” Vedem cum profetul împărtăşeşte astfel acel sentiment de profundă solidaritate cu suferinţa umană. Când locuitorii Ierusalimului îi respingeau mesajul şi-l batjocoreau prin cuvintele şi atitudinile lor profetul era plin de revoltă. Acum însă, în faţa suferinţelor de neimaginat prin care trec aceiaşi oameni, inima profetului este alta. El se face apărătorul celor pedepsiţi în faţa lui Dumnezeu. Încă din vechime, în cartea lui Iov, omul care suferă are dreptul la mila aproapelui său. Copiii şi bătrânii căzuţi pe stradă, fetele tinere şi tinerii înjunghiaţi de babilonieni îl îngrozesc pe Ieremia ca om şi-l obligă să implore mila lui Dumnezeu. Biblia spune că mânia Lui ţine doar o clipă, dar îndurarea Lui este veşnică. Biblia ne îndeamnă să luăm asupra noastră vina altora şi să cerem îndurarea lui Dumnezeu peste ei, aşa cum şi Hristos a făcut pe cruce: „... S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” (Is. 53.12)