Dan 9.15-19 Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu, care l-ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit, am săvârşit ce este rău. Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de batjocura tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă, dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească faţa Ta peste Sfântul Tău Locaş pustiit. Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!”

Un om sfânt şi prea iubit, aşa cum era profetul Daniel, nu se putea izola într-o viaţă separată de poporul Israel din care, cu onoare, făcea parte. Tragedia cuceririi Ierusalimului şi a regatului Iuda de către babilonieni l-a marcat pentru totdeauna. De aceea a citit cu atenţie mărită sulul profeţiei lui Ieremia cu privire la cei 70 de ani în robia Babilonului şi a crezut din toată inima această promisiune clară. S-a hotărât să postească în sac şi cenuşă, să se roage şi să caute faţa lui Dumnezeu pentru poporul Israel pe care îl avea în inimă împărtăşindu-i suferinţa şi amarul. Este un exemplu şi un model deosebit de frumos pentru fiecare din noi atunci când mijlocim în rugăciune pentru familie, biserică sau ţară. Înalţă o rugăciune care începe cu proslăvirea lui Dumnezeu şi a Legământului plin de îndurare pentru cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Sale. Apoi trece la o amplă mărturisire a păcatelor Israelului folosind persoana I-a plural, cu pronumele „noi”, incluzându-se şi pe sine printre cei păcătoşi. Prin această rugăciune Daniel ocupă, de fapt, locul omului care stă în spărtură pentru ţară, dar după ce aceasta a fost deja nimicită. El recunoaşte că pedepsele divine pentru ţara sa n-au venit la întâmplare şi nu sunt decât expresia avertismentelor solemne date de profeţi de-a lungul timpului poporului vinovat. Evocând episodul măreţ al răscumpărării din robia egipteană profetul mijlocitor imploră mila Domnului pentru poporul Israel. El vine cu ruga sa de mijlocire pe baza dragostei lui Dumnezeu şi spune: „Pleacă urechea şi ascultă!”; „Deschide ochii şi priveşte!”; „Iartă şi ia aminte!”; „Lucrează şi nu zăbovi!” Dumnezeu din cer a ascultat această rugăciune smerită şi convingătoare şi i-a dat profetului Daniel cea mai cuprinzătoare şi exactă prorocie cu privire la poporul Israel, numită pe drept cuvânt „coloana vertebrală a tuturor profeţiilor biblice”, din Daniel 9.20-27. Iată ce pot face rugăciunile oamenilor lui Dumnezeu în vremuri de criză şi cât de mult trebuie să fim încurajaţi şi noi astăzi cu privire la faptul că, în final, Dumnezeu va face dreptate poporului Său, chiar dacă îl trece uneori prin mari suferinţe.