Amos 7.1-3 Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, El făcea nişte lăcuste în clipa când începea să crească otava; era otava după cositul împăratului. Şi după ce au mâncat ele cu desăvârşire toată iarba din ţară, am zis: „Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este aşa de slab!” Atunci Domnul S-a căit de lucrul acesta: „Nu se va întâmpla una ca aceasta, a zis Domnul.”

Mijlocirea lui Amos este direct stimulată de vedeniile de care i-a făcut parte Dumnezeu. El este profetul care a scris: „Nu, Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” (Amos 3.7) Această declaraţie se poate împlini oridecâteori deschidem Biblia, o citim şi ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt în rugăciune. Cuvântul „vedenie” poate fi asimilat şi cu expresia „viziune”. Ceea ce a făcut Amos în rugăciunea sa de mijlocire pentru Israel, după ce Dumnezeu îi arătase pedepsele care se pregăteau să vină peste conaţionalii săi, suntem şi noi chemaţi să facem când Dumnezeu ne cheamă pe baricada rugăciunii de mijlocire. În Geneza 32 Iacov într-adevăr s-a luptat cu Dumnezeu şi a ieşit biruitor. Dar în textul acesta profetul îl vede atât de slab pe Iacov şi se întreabă înaintea Domnului: „Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este atât de slab!” Rezulatatul acestei rugăciuni sincere şi simple a fost acela că Dumnezeul cel Atotputernic s-a lăsat înduplecat de acest mijlocitor şi a decis pe loc: „Nu se va întâmpla una ca aceasta, a zis Domnul.” Dumnezeu are şi astăzi nevoie de asemenea mijlocitori sau străjeri pentru Israel şi pacea Ierusalimului, pentru România şi pentru toate ţările continentelor lumii unde se vesteşte Evanghelia Domnului Isus Hristos. Nu trebuie să fii neapărat un mare teolog ca să accepţi slujba aceasta. Amos nu era decât un om simplu, „unul din păstorii din Tecoa”. (Amos 1.1) Când regele Amaţia i-a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo şi proroceşte acolo.”, Amos i-a răspuns: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc, ci sunt păstor şi culegător de roade ale sicomorului.” (Amos 7.12,14) Să notăm, deci, smerenia lui Amos înaintea Domnului, dar şi dârzenia sa cu care a luptat împotriva păcatului. Dumnezeu să ne ajute şi pe noi în această privinţă. 1