Hab. 1.1-4 Prorocie descoperită prorocului Habacuc. Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor? Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi violenţa se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă. De aceea, Legea este fără putere şi dreptatea nu se vede, căci cel rău îl împresoară pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. Hab. 1.12-17 Doamne, nu eşti Tu din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale, Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale! Ochii Tăi sunt prea curaţi, că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe mişei şi să taci, când cel rău îl înghite pe cel mai neprihănit decât el? Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca târâtoarelor care n-au stâpân? El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură şi se veseleşte. De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său; căci lor le datorează partea lui cea grasă şi bucatele lui îmbelşugate! Pentru aceasta îşi va goli el întruna mreaja şi va înjunghia fără milă neamurile?

În condiţiile în care viaţa din societatea iudaică era tot mai coruptă iar Legea era fără putere, profetului Habacuc i se părea că se roagă în zadar. Dumnezeu îl făcea să aştepte prea mult până îi va da un răspuns la plângerea sa. Această aşteptare încordată, la nivelul vieţii noastre, face parte din lupta credinţei. În capitolul 2, versetul 3b, este sfătuit de Domnul cu următoarele cuvinte: „... dacă (prorocia, n. n.) zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” În al doilea text citat prorocul Habacuc îşi revine oarecum în credinţă şi afirmă răspicat: „Nu vom muri!” De ce? El îşi aminteşte sigur că Dumnezeu l-a ridicat pe poporul evreu ca să-Şi desăvârşească prin el judecăţile Sale asupra lumii. Zugrăvind caracterul lui Dumnezeu care este perfect şi sfânt profetul nu-şi pierde speranţa că în cele din urmă dreptatea Lui va triumfa, prin poporul Israel, în lumea întreagă. Chiar dacă Biserica este o minoritate în lume Dumnezeu ţine cont de rugăciunile noastre şi va interveni pentru a face dreptate sfinţilor Săi prigoniţi astăzi în multe ţări ale lumii. Concluzia profetului Habacuc din versetul 13b este menită să ne încurajeze puternic în stăruinţele noastre: „Cum ai putea privi Tu pe mişei şi să taci, când cel rău îl înghite pe cel mai neprihănit decât el?”