1 Pet. 1.3-4 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nepieritoare şi neîntinată şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Ne aducem aminte că Domnul Isus, după Înviere, a apărut în faţa ucenicilor Săi, prin uşa încuiată de frica iudeilor, şi le-a spus: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!” După aceste cuvinte, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20.21b-23) Teologii susţin că binecuvântarea lui Petru din versetele de mai sus are la bază naşterea din nou a ucenicilor, prin învierea lui Hristos din morţi. Acest adevăr îl confirmă şi apostolul Pavel în 1 Corinteni 15.45 unde scrie: „„Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă”. Acelaşi Duh Sfânt care L-a înviat din morţi pe Isus ne-a născut din nou şi pe noi incluzându-ne în Biserică, adică în Trupul lui Hristos. Se cuvine să-L binecuvântăm în rugăciune pe Dumnezeu, Tatăl nostru, pentru acest mare har pe care l-am primit împreună cu speranţa reîntoarcerii Domnului când vom intra în moştenirea cerească ce ne-a fost pregătită. Ce avem aici pe pământ sunt doar nişte bogăţii trecătoare şi nestatornice. Adevăratele noastre bogăţii sunt sus în ceruri, în locuinţa noastră veşnică. Aici pe pământ oriunde ne-am deplasa, în oricare ţară am ajunge, ne prinde dorul de casa şi de ţara noastră natală. Dar există o singură Ţară în care odată ajunşi, nu vom mai pleca de acolo niciodată, pentru că aceasta va fi adevărata noastră Casă, Patria noastră în sensul cel mai adevărat şi mai propriu al cuvântului. Pavel scrie la Galateni 4.26 că „Ierusalimul de sus... este mama noastră, a tuturor.” Până când se va coborî din cer de la Dumnezeu, Cetatea sfântă, în atmosfera noului pământ, ca o mireasă împodobită pentru Bărbatul ei, care este Domnul Isus Hristos, să ne rugăm şi noi în fiecare clipă rugăciunea Duhului Sfânt: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 21.2 şi Apoc. 22.20)