Apoc. 11.15-19 Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii este în mâinile Domnului nostru şi ale Unsului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au prosternut şi s-au închinat lui Dumnezeu şi au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule Atotputernic: care eşti, care erai şi care vii, că ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să-i judeci pe cei morţi, să-i răsplăteşti pe robii Tăi profeţi, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari şi să-i prăpădeşti pe cei ce nimicesc pământul!” Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.

Versetele de mai sus dau startul trecerii Împărăţiei lumii din mâinile lui Satan în mâinile Domnului Isus Hristos pe care Tatăl ceresc L-a uns ca Mesia pe Muntele Sion. Împărăţia lumii era una trecătoare şi limitată, dar Împărăţia Domnului nostru este una veşnică şi neperisabilă. În faţa acestei realităţi care zugrăveşte dreptatea lui Dumnezeu în cele mai mici detalii cei 24 de bătrâni care sunt în ceruri se închină înaintea Domnului cu mulţumire pentru judecata divină revărsată asupra neamurilor răzvrătite care i-au persecutat tot timpul pe cei din poporul lui Israel şi pe sfinţii din Biserică. Dumnezeu n-a rămas indiferent în faţa războaielor de distrugere a pământului, în cele şase mii de ani, când oamenii necredincioşi şi plini de ură faţă de semenii lor au vărsat sânge nevinovat proclamându-se pe ei înşişi drept stăpâni ai întregii lumii. Textul biblic de mai sus descrie momentul intervenţiei divine în istoria acestei lumi când lui Ioan i se dă ocazia să vadă Templul lui Dumnezeu din cer şi chivotul Legământului făcut cu Avraam prin sângele Mielului. Chiar dacă poporul lui Dumnezeu Israel şi sfinţii din Biserică au trecut prin marele necaz Legământul ceresc rămâne încă valabil. Acest adevăr este confirmat până şi de semnele naturii înconjurătoare: fulgere, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină foarte mare. Pe lângă aceste semnale fizice din atmosferă şi din interiorul pământului Ioan mai aude şi nişte glasuri, care ar putea fi rugăciunile de mulţumire ale sfinţilor către Dumnezeu, care le-a făcut în sfârşit dreptate. Slăvit să fie Numele Domnului!