Apoc. 22.17-21 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată! Mărturisesc oricui aude cuvintele profeţiei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei profeţii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând!” Amin! Vino, Doamne Isuse! Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin!

Am ajuns cu emoţii la ultimul punct din cartea Rugăciunile Bibliei de unde timpul nu se mai măsoară pentru că, de fapt, nu mai există. În locul timpului va fi veşnicia fără sfârşit. Această ultimă rugăciune a Bibliei este rugăciunea Duhului Sfânt, către Domnul Isus, prin singurul şi neuitatul cuvânt, pe care îl repetă de două mii de ani întreaga Biserică şi care este o chemare clară şi puternică: „Vino!” Surorile lui Lazăr L-au chemat în Betania pe Domnul Isus pentru fratele lor bolnav. Dorind Isus să Se întoarcă în Iudeea, unde erau Templul şi Ierusalimul, ucenicii s-au mirat şi I-au zis: „... acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre şi Tu Te întorci în Iudeea?” (Ioan 11.8) Israel, prin mai-marii lui, nu L-a primit bine pe Isus şi, în final, L-au pus pe cruce. Totuşi El S-a rugat pentru iertarea lor şi Dumnezeu a făcut din această abominabilă crimă a istoriei umane un instrument de mântuire. Isus este chemat să Se întoarcă pe pământ şi aceasta este rugăciunea rugăciunilor. Venirea Lui satisaface cu adevărat setea celui însetat de dreptate, de adevăr şi lumină. El a plătit pe Golgota pentru fiecare dintre noi această apă a vieţii pe care Îşi permite acum să ne-o dea fără plată. El ne cere, înainte de revenirea Sa, să-I păstrăm nealterată revelaţia Bibliei pentru că de aceasta depinde intrarea noastră la Nunta Mielului şi / sau în Împărăţia milenară. Domnul Isus răspunde rugăciunii Duhului Sfânt şi Bisericii, pentru încurajare şi trezire spirituală, prin nemuritoarele Sale cuvinte care şi-au găsit loc totdeauna în inimile noastre, în Psalmi, în cântări şi în poezii: „Da, Eu vin curând!” El este chiar la uşă şi bate, prin toate evenimentele istoriei actuale, la toate inimile omeneşti. Este de datoria ta, iubit cititor, oricine ai fi, să-I dai un răspuns personal Mirelui ceresc. Îl primeşti? Îl aştepţi cu dor? Poţi să te uneşti cu Duhul Sfânt şi cu Biserica Lui, în mod sincer, şi să-I spui astăzi în locul în care eşti: „Vino!”? Domnul să te ajute şi să te binecuvânteze! Amin!