„Să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1)

     Apostolul Pavel scrie: „să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.” În timpul jertfelor aduse de poporul iudeu, se ucidea un animal și apoi trupul său era pus pe altar ca să fie mistuit de foc. Dar ce credeți că se întâmplă dacă pui o ființă vie pe altar și spui: „Stai acolo până vei fi mistuită!”? Făptura se va da jos de acolo! Însă Apostolul Pavel ne încurajează să ne urcăm înapoi pe altar, să ne predăm zi de zi și clipă de clipă. Pe moment, ai impresia că mori, dar de fapt este singura cale de a trăi. De exemplu, să presupunem că cineva face un lucru care te enervează. Situația este complicată, așa că nici măcar nu ești sigur cum să reacționezi. Fără să încerci măcar, mintea ta se umple de tot felul de gânduri rele. În acel moment, nu știi ce ar trebui să faci. Dar Dumnezeu știe și – dacă te predai Lui – El îți va arăta cum să răspunzi cu bunătate. Opțiunile care îți par atractive – evitarea, evadarea, bârfirea, izbucnirea explozivă – le lași în mâna lui Dumnezeu. Dacă suferința ta este profundă, nu vor trece nici cinci minute și dorința ta de răzbunare va reapărea. Va trebui să te predai din nou. Dar de data aceasta vei recunoaște aceste gânduri puțin mai rapid și nu vei mai ceda așa de ușor. Pe măsură ce înveți să te predai lui Dumnezeu în fiecare situație dată, nu mai trebuie să te predai propriilor tale impulsuri. Pierzi o viață, dar câștigi o alta – una mult mai bună decât cea pierdută! La sfârșit, se dovedește că oricum nimic din ce ai pierdut nu merita păstrat!