Filipeni 4:4.”Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!”

   Oare este cu putință acest lucru, ca totdeauna să te bucuri?

   Ooo, dacă ne-am cunoaște identitatea în Hristos și cine suntem noi, în El, am fi cei mai bucuroși oameni de pe pământ. Am fi exemple vii pentru lumea în care trăim și oamenii ar dori un astfel de Mântuitor și Domn, în viața lor. Domnul Isus era uns cu un untdelemn de BUCURIE, iar în rugăciunea din Ioan 17, se roagă pentru noi: ”Când eram cu ei în lume îi păzeam~& ,"& ~dar acum vin la Tine și spun  aceste lucruri... . să aibă în ei BUCURIA Mea DEPLINĂ.” În viața LUI BUCURIA era deplină. Totuși, ca noi să fim și mai fericiți și, și mai bucuroși, ne-a trimis Duhul LUI cel Sfânt în inimile noastre, care niciodată nu ne părăsește Duhul nostru pe care l-a adus la viață, prin nașterea din nou, este locul unde Duhul LUI locuiește, în noi. Certitudinea evidentă că El este în noi este dragostea, BUCURIA~& ,"& ~adică toată ROADA Duhului, în noi. BUCURIA DEPLINĂ a lui Isus, BUCURIA ca roadă a Duhului Sfânt și, și mai mult, suntem cetățeni ai Împărăței lui Dumnezeu, iar aici în acestă Împărăție nu este mâncare și băutură, ci... . . și BUCURIE, în Duhul Sfânt. Crede și primește BUCURIA în viața ta. Ap. Petru care avuse parte de această BUCURIE, după învierea Domnului, la reabilitarea lui, prin nașterea din nou, se exprimă atât de frumos fraților: ”... . voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El, fără să-L vedeți și vă BUCURAȚI cu o BUCURIE negrăită și strălucită.” Această BUCURIE, nu se poate grăi, dar se poate crede și strălucirea ei, se poate vedea, în viața fraților, chiar în mijlocul necazului. BUCURIA Domnului Isus este în noi, BUCURIA Duhului Sfânt este în noi și trăim într-o Împărăție unde nu este altceva decât: neprihănire, pace și BUCURIE în Duhul Sfânt, atunci cum ne mai putem plânge de milă, toată viața în valea umbrei morții? Hai să trecem valea aceasta și să ne învățăm lecția. Fiecare trecem pe acolo, prin vale, dar dacă suntem conștienți de CINE- I în noi și cu noi, cine suntem noi în Hristos, apoi atunci când gândurile, sentimentele, emoțiile noastre ne sunt atacate și rănite, Duhul Sfânt aduce Cuvântul viu în mintea noastră și putem să ne ridicăm din astfel de stări, iar valea plângerii o prefacem în izvoare de apă și alții care vin pe acolo pot și ei să învețe să nu rămână toată viața plângându-și de milă, arătând umilința falsă că ei trăiesc în valea plângerii, că așa sunt copiii Domnului. Umilința și smerenia nu este asta, ci este să știi că ești cine zice EL că ești, să știi că ai, ce zice EL că ai, și că poți ce zice EL că poți, pentrucă așa scrie Cuvântul LUI. Noi credem că BUCURIA este întotdeauna în duhul nostru, acolo nu este deranjată de nimic, dar partea sufletului este afectată de supărare, mânie, emoții negative... dar care sunt biruite prin duhul minții noastre înnoit de Cuvântul lui Dumnezeu, iar BUCURIA pentru suflet o alegem. Noi alegem să ne bucurăm, rostind binecuvântarea LUI peste noi și cuvintele pline de viață a lui Isus. Pavel a zis: ”Bucurați-vă... ” iar eu zic: ”bucură-te sufletul meu ” că... . . asta scrie Cuvântul. Petru zice: ”bucurați-vă că aveți parte de patimile lui Hristos”, iar eu zic: ”bucură-te sufletul meu, că ai parte și tu de patimile  Lui, căci și Isus a trecut pe aici.” BUCURIE în mijlocul furtunii! Ceea ce eu vă scriu, nu doar le-am auzit, ci le și trăiesc și le văd ades în viața mea. Stările afectate ale sufletului sunt pentru puțin timp, dar BUCURIA este deplină și nu lipsește nici chiar atunci în mijlocul necazului. Și știu că procesul acesta de reabilitare al sufletului și al trupului meu, lucrat de Duhul Sfânt, împreună cu duhul meu, va reuși, va izbuti și când Domnul Isus va veni mă va găsi întreagă: duh, suflet și trup. Amin! Mulțumesc Doamne!