„Cel ce dă naștere unui înțelept se bucură. Să se bucure tatăl tău și mama ta” (Proverbele 23:24-25)

     Scopul tău ca părinte nu ar trebui să fie acela de a crește niște copii perfecți, ci de a le transmite înțelepciunea necesară pentru a avea o viață reușită. Lucrul acesta ridică două provocări: neglijența parentală și obsesia parentală. Cea de-a doua este răspândită printre părinții care devin obsedați de copiii lor, nelăsându-le timp pentru recreere, dragoste sau odihnă. S-ar putea ca acești părinți să nu o considere potrivită și calificată pentru a fi bona copiilor nici chiar pe maica Tereza! Motivele părinților obsesivi ar putea fi bune, dar preocuparea lor poate duce la trei probleme serioase: 1) A face din copii piesa centrală a vieții tale nu este spre folosul lor. Dacă îi transformi pe copii în centrul universului tău, ei vor avea parte de o trezire crudă la realitate când vor intra în lumea adevărată. 2) Oboseala emoțională și fizică produce ceea ce este cunoscut drept „epuizarea parentală.” Așa cum o baterie nu poate fi folosită la nesfârșit, tu ai nevoie să te încarci pe plan fizic, emoțional și spiritual. Când nu se întâmplă asta, ești iritat și toată lumea din jurul tău va simți efectele negative. 3) „Grija părintească” excesivă poate fi distrugătoare pentru o căsnicie, mai ales când mama are această înclinație. Tatăl poate ajunge să nu-și mai sufere copiii apreciind că i-au luat soția de lângă el… sau ea poate crede că soțul ei este egoist pentru că nu se conformează dedicării ei față de copii. În oricare din aceste situații, apare un zid între ei, care ar putea distruge familia. Biblia spune: „Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii” (Filipeni 4:5). Moderația sau echilibrul este cheia unei vieți, de familie, sănătoase și fericite.