„Toți sunteți una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28)

     Dacă te limitezi doar la cei care gândesc ca tine, nu vei crește și nu vei împlini ceea ce a plănuit Dumnezeu pentru tine. Ai nevoie de oameni cu un câmp vizual foarte larg, acolo unde tu nu vezi nimic… Modalitatea prin care poți echilibra domeniile în care tu ești slab este să lucrezi cu cei care sunt tari exact în acele domenii. În loc să-i cauți pe aceia care se conformează opiniilor tale, tu ai nevoie de cineva care te iubește suficient de mult ca să te provoace din când în când în părerile tale. De ce? Pentru că mai ai multe de învățat și mai trebuie să crești! Gândește-te la oamenii pe care i-a ales Domnul Isus. Luca era medic, iar Petru și Ioan erau pescari. Dacă ții la imaginea ta, tu pe cine ai fi ales? Dar Domnul Isus a avut nevoie de toți aceștia pentru a-și împlini lucrarea. El a știut că avem nevoie de oameni care să ne completeze, nu care să ne dubleze. Se estimează că și dacă am avea geniul lui Einstein, tot am cunoaște sub 1% din toate lucrurile care există! Și dacă am fi mega-talentați, tot am fi capabili să realizăm mai puțin de 1% din toate lucrurile care se pot realiza. Da, avem nevoie de armonie. Dar e o diferență între armonie, care derivă din două sau mai multe note diferite care se întrepătrund, și unison, adică aceeași melodie cântată de mai multe persoane în același timp. Armonia este mult mai plăcută pentru ureche decât unisonul! Deci relațiile noastre ar trebui să fie armonioase, fără să fie la unison. Să ne gândim puțin: fiecare este unic în comparație cu ceilalți. Deci, dacă dorim ca ceilalți să ne iubească și să ne accepte, trebuie să-i iubim și să-i acceptăm și noi. Cea mai mare înțelepciune se găsește în diversitate, nu în uniformitate!