„Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4:14)

     Într-o zi, fariseii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Luca 5:30). Cât dispreț!… și încă din partea celor care ar fi trebuit să fie primii care să arate dragoste și compasiune! Domnul Isus i-a iubit pe oameni! Iată cum S-a comportat cu femeia samariteancă de la fântâna din Sihar: mai întâi, El a încălcat legea. Evreii nu se amestecau cu neamurile și cu siguranță nu se întovărășeau cu asemenea persoane. (Ea trecuse prin cinci divorțuri!) Domnul Isus mersese kilometri buni pentru a Se întâlni cu femeia aceasta. El a intrat în lumea ei, pentru a o duce în a Sa! A stat de vorbă cu ea nu ca să profite de ea sau ca să devină ca ea, ci pentru a-i da Vestea Bună, pentru a o răscumpăra și pentru a o restaura. De aceea El este numit „prietenul… păcătoșilor” (Matei 11:19). S-ar putea spune același lucru despre tine? În al doilea rând, El a făcut primul pas. Domnul Isus a discutat despre ceea ce o interesa pe ea: apa. Trebuie să începi din locul sau momentul unde se află fiecare, nu de unde crezi tu că ar trebui să fie. Trebuie să folosești cuvinte pe care ei le înțeleg. Și să treci peste teama de respingere. Poate îți vei știrbi reputația dacă vor spune „nu”, dar gândește-te la ceea ce vor pierde dacă nu vor avea niciodată șansa de a spune „da” Evangheliei! În al treilea rând, i-a împărtășit vestea. I-a oferit apa vie în locul unei religii moarte! Cum poți spune că iubești pe cineva și nu-i împărtășești cel mai extraordinar lucru pe care l-ai găsit vreodată – mântuirea? Orice persoană cu care te întâlnești, fie este blocată în trecut, fie se teme de viitor, fie are nevoie de un prieten adevărat. Odată ce afli care este ușa în spatele căreia se găsesc, intră cu dragoste și sensibilitate. Ei sunt însetați după „apa vie”. Împărtășește-le-o!