„Când Mă va chema, îi voi răspunde” (Psalmul 91:15)

     Când încercăm să petrecem mai mult timp în rugăciune, mințile noastre au tendința să zboare în altă parte. Când se întâmplă lucrul acesta, oare se supără Dumnezeu? Nu, când mintea ta o ia razna – Duhul lui Dumnezeu este în continuare cu tine. Uneori gândurile tale hoinare te pot conduce de fapt în rugăciune. Un autor a scris: „Încep să mă rog și apoi îmi imaginez că am un succes extraordinar într-un anumit lucru. Sau reiau o conversație cu o persoană pe care sunt supărat. Sau încerc să-mi dau seama cum pot rezolva o situație care mă îngrijorează. Obișnuiam să cred că aceste gânduri sunt obstacole în calea rugăciunii, dar acum le consider rugăciuni care așteaptă să fie înălțate. Poate motivul pentru care îmi răsar în minte nu este capacitatea mea redusă de a mă concentra, ci mai degrabă reprezintă lucrurile de care mintea mea este într-adevăr preocupată. Așa că nu mai încerca să suprimi aceste gânduri, ci mai bine vorbește cu Dumnezeu despre ele. Și uite așa, mă întorc la rugăciune. Firește, suntem liberi să ne rugăm în așa fel încât să fim pe deplin conștienți de prezența lui Dumnezeu!” Evident, lucruri precum frizura pe care vrei să ți-o faci, sau repararea mașinii – sunt distrageri ale atenției. Când apar astfel de gânduri, scrie-le pe o hârtie și spune: „De acestea mă voi ocupa mai târziu”, apoi întoarce-te la rugăciune. Dezvoltarea unei vieți profunde de rugăciune nu este ceva ce se întâmplă peste noapte; trebuie să depui efort. Dar răsplata va justifica pe deplin efortul. Nu ești singurul, toată lumea se luptă cu distrageri ale atenției de la rugăciune. Cei ce reușesc sunt cei ce învață să le gestioneze.