„Furtuna era aşa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” (Faptele Apostolilor 27:20)

     Există clipe în viața noastră când Dumnezeu pare a fi departe. Ne rugăm, dar ne simțim abandonați, la mila împrejurărilor, fricoși și neajutorați. Apostolul Pavel nu a făcut excepție. El a tânjit să aibă ocazia de a predica la Roma, și se afla pe drum spre această cetate… când o furtună a lovit corabia, aruncându-i pe toți în disperare. Pavel a prevestit pierderea corabiei, a echipajului, a încărcăturii, și a propriei sale vieți (vers. 10). Avertizarea sa a fost trecută cu vederea de căpitan, de cârmaci și de sutașul care era responsabil pentru el. Prin urmare, apostolul Pavel și ceilalți 275 de pasageri au ajuns într-o criză care le periclita viața și el nu putea face nimic în această privință. Resemnați, el și tovarășii săi recunosc că „pierdusem orice nădejde de scăpare.” După paisprezece zile pe mare, fără soare sau stele care să-i ghideze și când furtuna era mai năpraznică, Dumnezeu a trimis un înger la Pavel: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” (vers. 24). Le era frig, erau uzi și flămânzi – când corabia lor a ajuns în sfârșit pe o insulă din sudul Italiei. Fiecare circumstanță indica spre o tragedie și spre spulberarea visului lui Pavel de a predica la Roma. Cu toate acestea, când a răsărit soarele pe insula Malta în următoarea dimineață, a devenit clar că Dumnezeu îi condusese prin furtună exact spre destinația pe care o avea în plan pentru ei. Iar Pavel a ajuns să proclame Cuvântul lui Dumnezeu înaintea lui Cezar la Roma. Așa că, simte-te încurajat: vei trece și tu cu bine peste încercarea ta!