„Tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:23)

     Când ai fost tratat rău de către cineva, pune-ți această întrebare de fiecare dată: „Ce pot învăța din această experiență? Cum pot răspunde într-un mod care să semene mai mult cu Hristos? Sunt oare dispus să-mi recunosc greșelile? Cum pot deveni mai înțelept și să gestionez mai bine situațiile similare din viitor?” Când totul a fost spus și făcut, răspunsul la neînțelegere este iertarea. Acum iertarea nu înseamnă neapărat să fii de acord sau să-ți dorești o relație apropiată cu persoana care s-a purtat urât cu tine. Dar înseamnă să renunți la resentimente și răzbunare. Când îngropi securea, nu lăsa mânerul la vedere! Cu alte cuvinte, nu numai să ierți, ci alege și să uiți! Ralph Waldo Emerson a spus: „Omul măreț este menit să rămână neînțeles.” Iar o afirmație și mai potrivită ar fi: „A fi remarcabil înseamnă a-l ierta pe cel care s-a purtat urât cu tine.” Apostolul Pavel se referă la viața creștină ca la „chemarea înaltă de la Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Așadar, alege calea cea mai corectă! Cum arată ea? Domnul Isus ne spune: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:22-23). Când trăiești astfel, îți recapeți puterea prin faptul că refuzi să lași ca altcineva să-ți dicteze starea de spirit și părerea, și îți păstrezi bucuria.