„Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog… ce să facem pentru copilul care se va naşte!” (Judecători 13:8)

     Următoarea rugăciune a fost scrisă de generalul Douglas MacArthur, un erou al celui de-al Doilea Război Mondial, pentru fiul său pe care îl iubea nespus de mult. Dacă ești părinte, poate vei dori s-o folosești și tu, ca punct de plecare pentru propriile tale rugăciuni pentru copiii tăi. Iată cum suna: „Zidește-mi un fiu, o, Doamne, care să fie suficient de puternic ca să știe când e slab, și suficient de curajos ca să se confrunte cu sine însuși când îi este teamă; un fiu care va fi viteaz și de neclintit când este învins în mod cinstit, și smerit și blând când este victorios. Zidește-mi un fiu care să aibă coloană vertebrală; un fiu care să Te cunoască… Te rog, călăuzește-l, nu pe calea plăcerilor și a confortului, ci sub stres și sub imboldul dificultăților și al provocărilor. Ajută-l să rămână în picioare pe timp de furtună; ajută-l să învețe ce înseamnă compasiunea pentru cei căzuți. Zidește-mi un fiu a cărui inimă să fie curată, al cărui ideal să fie înalt; un fiu care se va stăpâni pe sine înainte să caute să-i stăpânească pe alții, unul care va învăța să râdă și care totuși nu va uita să plângă; un fiu care tinde spre viitor, dar care nu va uita niciodată lecțiile trecutului. Și după ce toate aceste lucruri vor fi ale lui, adaugă, te rog, suficient simț al umorului încât să fie mereu serios, dar pe sine însuși să nu se ia prea în serios. Dă-i smerenie ca să-și poată aminti mereu simplitatea măreției, o minte deschisă spre adevărata înțelepciune, și blândețea adevăratei puteri. Atunci eu, tatăl său, voi îndrăzni să șoptesc: N-am trăit în zadar!”