Motto: ”a fi iubit prețuiește mai mult decât aurul și argintul” (Prov. 22:1)

Manifestarea lăuntrică puterii Duhului Sfânt
(perspectivă penticostală)

***

Grecii caută înțelepciune, iudeii minuni, iar penticostalii... vindecări și eliberări.

Noi vrem să vedem pereții caselor de rugăciune cutremurați de puterea lui Dumnezeu, ca în ziua de Rusalii... dar inima noastră nu se mișcă câtuși de puțin la nevoia celui de lângă noi.

Noi vrem să vedem limbi ca de foc la botezul cu Duhul Sfânt... dar inima noastră nu se aprinde de dragoste pentru cel de lângă noi.

Domnul Isus a spus că ”Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unul pentru altul” Ioan 13:35.

Nevoia generală a bisericii în orice vreme nu este puterea Duhului Sfânt manifestată în afară, cât puterea Duhului Sfânt manifestată înăuntru.

Mai înainte de orice manifestare exterioară și supranaturală, inima noastră trebuie, să aibă manifestare interioară și naturală, adică să iubească.

Puterea dragostei este mai de preț și cu mult mai mare decât puterea de a face minuni și semne, căci cine ne duce pe noi în cer, dragostea sau semnele și minunile?

Să nu ne înșelăm singuri, dacă dragostea nu este desăvârșită în noi nu vom avea încredere deplină în ziua judecății. (1Ioan 4:17 parafr.)

Nu oricăruia dintre noi i s-a dat să vindece bolnavi, să scoată draci din oameni, sau să învieze morții... dar fiecăruia dintre noi i s-a poruncit și i s-a dat să iubească pe cel de lângă el.

1Ioan 3:23: ”Și porunca Lui (a Tatălui) este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, și să ne iubim unii pe alții.”

Personal nu sunt impresionat de vindecări, de eliberări mai mult decât de dragoste. Sunt multe manifestări ale Duhului Sfânt, mă bucur de ele și le doresc, dar de ceea ce am fost profund impresionat în viața mea de ucenic al lui Hristos, a fost dragostea cu care am fost înconjurat, dragostea pe care am împărtășit-o și dragostea pe care am văzut-o la alții.

”Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unul pentru altul” Ioan 13:35.

Dacă dragostea lui Hristos manifestată în noi pentru cel de lângă noi, nu mișcă inima unui necredincios, atunci semnele și minunile nu o pot face.

Fraților, Biserica poate petrece săptamâni în rugăciune și post, dar trebuie să înțelegem că dacă nu ne iubim, degeaba ne jertfim, dacă nu ne iubim degeaba trăim!

Iar dacă spunem că iubim, eu vă spun că nici pe Dumnezeu nu-L păcălim, căci El cunoaște inimile, și nici pe copiii Lui, căci ei văd roadele. Dragostea, ca și credința, fără fapte este moartă. ”Iubiți-vă cu fapta!” poruncește Scriptura.

Și în ce constă dragostea cu fapta?

Să mergi la bolnav, să ajuți pe nevoiaș, să dăruiești celui ce n-are, să bați pe umăr pe cel nebăgat în seamă, iar când îl întrebi de sănătate sau de una-alta, să înveți să asculți... și nu în cele din urmă, să te rogi.

Sunt unii care zic că ei mustră în dragoste, dar prin faptele lor ei de fapt nu mustră în dragoste, ci mustră dragostea. Nu faceți asemenea lor căci dragostea e blândă și îndelung răbdătoare; în timp ce suferă, ea nădăjduiește... și în timp ce se jertfește, ea se bucură... .

Da, Dumnezeu este Atotputernic! dar dacă El nu era Dragoste pentru noi, noi muream în păcatele noastre. Căci nu puterea lui Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi, ci dragostea Lui. Astfel că, mai înainte ca să Își arate puterea, Isus Și-a arătat dragostea. Noi așa L-am cunoscut!

Tot astfel... ”Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Lui, dacă veți avea dragoste unul pentru altul”.

Amin.