„Când au ajuns la locul, numit „Căpăţâna” L-au răstignit acolo” (Luca 23:33)

     Cuvântul „Calvar” provine din calvarius cuvântul latinesc pentru „craniu”, și nu apare în Noul Testament (în limba română), dar ceea ce  s-a întâmplat acolo ne-a schimbat destinul. În ciuda miturilor și a neînțelegerilor, adevărul este clar și are puterea de a schimba vieți. Să ne uităm la acest adevăr. Mai întâi, Calvarul a fost voluntar. Cei care au asistat la evenimentele de la Calvar (Golgota) au crezut că Isus este o victimă a circumstanțelor pe care nu le-a putut controla: ura evreilor și puterea romană. Ce greșeală! Domnul Isus a respins apărarea bine-intenționată, dar canalizată greșit, a lui Petru, spunându-i: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53). Domnul Isus ar fi putut alege să ducă o viață fără necazuri, fără durere sau moarte. Nimeni nu L-a constrâns să meargă la cruce. El a spus: „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi” (Ioan 10:18). Calvarul a fost cu certitudine ceva nedrept și necinstit. Dar nu a fost asasinare, a fost ispășire voluntară! Dușmanii Domnului Isus au dorit ca la Calvar să pună capăt vieții Sale, însă El a dorit să ne salveze de o veșnicie pierdută. Și după ce ei au făcut ce au știut ei mai rău, și nu au reușit să-L oprească, Petru i-a confruntat în ziua Cincizecimii cu acest adevăr victorios: „după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege” (Faptele Apostolilor 2:23). Nici măcar Tatăl nu L-a obligat. Domnul Isus „S-a dat pe Sine Însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi” (1 Timotei 2:6) – inclusiv pentru tine!