„Fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

      Pe măsură ce te apropii de ultimii ani ai vieții, îți dai seama că nu numai ceea ce faci pentru tine contează, ci și ceea ce faci pentru alții. Cei mai nefericiți oameni de pe pământ sunt toți cei care urăsc, obstrucționează și îi rănesc pe ceilalți, în timp ce oamenii cei mai fericiți sunt cei care își trăiesc viața ajutându-i pe alții. Măsura cu care ajuți este măsura fericirii tale – e foarte simplu. Poetul John Albert Holmes a spus: „E bine să-ți amintești că întreaga populație a universului, cu o singură excepție, se compune din alții.” Așadar, ce vei face pentru ei? Cât de bun ești în a lăsa pe altul să primească laudele pentru ceea ce s-a făcut? Apostolul Pavel scrie: „fiecare să dea întâietate altuia.” Data viitoare când cineva îți împărtășește realizările lui, fii atent la nevoia ta de a interveni și de a spune ceva la fel de bun, dacă nu cumva chiar mai bun despre tine însuți. Când faci lucrul acesta, creezi comparație și competiție, îi micșorezi bucuria, creezi o distanță între voi doi și amândoi aveți de pierdut. În schimb, mușcă-ți limba, uită-te la el și spune: „E minunat, mai spune-mi!” Și… fii sincer! Când îi tratezi pe oameni în felul acesta, se întâmplă două lucruri: 1) Oamenii se bucură de compania ta pentru că simt că ești alături de ei și că nu stai gata pregătit să-ți vină și ție rândul să vorbești. 2) Oamenii simt că în loc să concurezi împotriva lor, îți pasă și te bucuri că au reușit. Prin urmare, relația voastră devine mai solidă – pentru că nu mai dorești ca tu să ai parte de toată atenția și gloria. Asta înseamnă să dai întâietate și să trăiești pentru alții.