„Să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Marcu 8:34)

     Dumnezeu este Cel care creează dorințele, și tot El le și împlinește. Păsările vor să zboare pentru că Dumnezeu le-a creat așa. Delfinii înoată pentru că Dumnezeu i-a creat cu instinctul de a înota. Dumnezeu nu pune în noi dorințe greșite. Când Adam a văzut-o prima oară pe Eva, a descoperit că are o dorință puternică față de ea. De unde a venit acea dorință? De la Dumnezeu. Dumnezeu se bucură să-ți împlinească dorințele. Unele dintre dorințele tale ajung să fie distorsionate de păcat și trebuie curățate, purificate și reeducate. La asta se referă Domnul Isus când spune: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.” Trebuie să învățăm să spunem „nu” dorințelor care ne împiedică să trăim acolo unde se revarsă Duhul lui Dumnezeu. Trebuie să fim mereu pregătiți să sacrificăm o dorință măruntă, de dragul unei vieți mai mărețe. Pe de altă parte, nimic nu-l face pe om mai vulnerabil față de ispită decât o viață lipsită de bucurie. Dacă Dumnezeu ți-ar lua toate dorințele, nu ai mai fi om. O placă de ciment n-o să se îngrijoreze niciodată din cauza buruienilor care cresc pe ea, dar nici nu va fi vreodată o grădină! Gândul lui Dumnezeu a fost ca de fiecare dată când experimentăm o dorință autentică – o dorință pusă în noi de Dumnezeu – să ajungem să înțelegem mai profund ce Dumnezeu bun este El. Învățăm cum să ne conectăm cu El, și ce anume vrea El să facem cu viața noastră… și așa ne dăm seama că Îl iubim tot mai mult. De aceea Biblia spune (Psalmul 34:8): „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”