„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31)

     Nu poți face (sau fi) nimic în mod eficient dacă nu, mai întâi, accepți lucrul acela așa cum este el – inclusiv pe tine însuți! Definițiile din dicționar pentru „a accepta” includ: 1) „A primi de bună voie;” 2) „A considera ca fiind corespunzător, corect”; 3) „A fi de acord cu…” În primul rând, acceptarea îți implică voința. Poți alege să te accepți sau nu; depinde de tine. În al doilea rând, când cineva este acceptat, este considerat ca fiind „corespunzător”. Noi avem tendința de a ne respinge pentru că vedem numai ce este greșit în noi și rareori ceea ce este bun. În multe cazuri, această atitudine ne-a fost insuflată devreme în viață de către cei care s-au concentrat pe defectele noastre și nu pe calitățile noastre, așa că ducem în continuare cu noi părerile lor. În al treilea rând, „a accepta” înseamnă „a fi de acord cu…” Dacă este o problemă pentru tine să te accepți, trebuie să te pui în acord cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. De aici afli că ești „neprihănit” (vezi 2 Corinteni 5:21), așa că începe să spui același lucru. Poate va dura o vreme până își va face efectul, dar cu timpul, el va prinde rădăcină în ființa ta. Biblia spune: „Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3). Ca să umbli cu Dumnezeu, trebuie să fii de acord cu El! Creatorul tău îți spune că te iubește și că te acceptă „în Hristos”, așa că începe să fii de acord cu El și nu te mai desconsidera! Când ne-a creat, Dumnezeu a spus: „iată că toate erau foarte bune” … și El nu S-a răzgândit! Dar ai răbdare: El nu Și-a terminat lucrarea creativă în viața ta! Și El dorește să te vezi așa cum te vede El pe tine, și să înveți să te iubești chiar dacă ești încă „în construcție”!