Cum urmezi pe Isus?

    ÎL urmezi de aproape, ori de departe?

   Această întrebare mi-a dat de gândit în această dimineață. Am parcurs cu mintea mea pașii pe care i-am făcut în călătoria mea cu Domnul Isus și m-am găsit trecând prin aceste locuri, de a-L urma de departe, și de  a-L urma de aproape și de a ajunge să înțeleg și să fiu sigură că Isus Hristos, prin Duhul Lui este chiar în mine, El locuiește în mine. Trupul meu este CASA Lui, TEMPLUL Lui și nu mai trăiesc eu, ci El trăiește în mine. Stau cu EL, umblu cu El, vorbesc cu El și trăiesc cu El. Suntem ”UNA”și pentru că suntem ”UNA”am nădejdea slavei și slava mea este HRISTOS în mine. Aici și acum învăț în fiecare zi să-mi înfing rădăcinile mai adânc în Cuvântul LUI și să-L cunosc pe El și puterea învierii LUI și să mă fac asemenea cu moartea LUI, în trăire și în umblare aici pe acest pământ. În acest stadiu sunt toți cei născuți din nou, prin Duhul și care se maturizează în credință, printr-o pasiune și un foc care arde după mai mult din Hristos și care tânjesc ca neprihănirea Lui din duhul lor să fie și-n trăire și-n umblarea lor în fiecare zi. Sunt mai multe exemple în Biblie de oameni care L-au urmat pe Domnul ”de departe” și alții ”de aproape”, și care au ajuns prin credință și pasiune să înțeleagă adevăratul sens al vieții lor de credință,”în Hristos”. Ap. Petru este unul dintre cei care au umblat fizic cu Isus pe pământ, dar care atunci când circumstanțele i-au arătat altceva în viața lui Isus și el nu înțelegea, L-a urmat de departe. Era departe și fizic dar și cu sufletul lui comfuz de cele întâmplate cu Isus. În cele mai dificile momente din viața Domnului Isus, pe drumul crucii Lui, Petru Îl urma ”de departe”. Luca 22:54b. Nici aici nu era prin puterea lui, ci Isus S-a rugat pentru el, ca să nu cadă în ispită, pentru că Isus vedea un Petru care va fi un ucenic puternic în fapte și în credință, după reabilitarea lui prin nașterea din nou, lucru care l-a făcut pe Petru să-L urmeze pe Domnul până la moarte,”de aproape”. Apoi Ioan, un alt ucenic al Domnului Isus, care își făcuse din dragoste obiceiul de  a sta culcat pe sânul Lui Isus și era atât de aproape de inima LUI, atât de iubit se vedea el de Domnul, de în mijlocul celorlalți ucenici el avea o poziție atât de ciudată, să stea culcat pe pieptul lui Isus. Mă gândesc, Isus nu era deranjat de îndrăzneala lui Ioan, el nu putea sta precum ceilalți ucenici și să asculte pe Învățătorul? Nu, Isus nu era deranjat. Oare nu era deranjat pentru că vedea cum Ioan ÎL iubește atât de mult și se simțea bine că Ioan Îl iubește? Nu, eu cred că Isus se bucura pentru că Ioan descoperise DRAGOSTEA Lui, pentru el, mai mult decât toți ceilalți ucenici. El se numea pe el însuși ”ucenicul pe care îl iubea Isus”. El L-a urmat la cruce pe Isus ”de aproape”. A fost singur cu femeile la cruce. Isus avea încredere în el, de aceea i-a încredințat pe mama lui, înainte de moarte. A fost atât de sigur Ioan de DRAGOSTEA lui Isus pentru el! Ioan era unul dintre „fii tunetului”, care atunci când locuitori Samariei i-au alungat de la ei, a cerut voie lui Isus să cheme foc din cer peste ei, cum ceruse Ilie. Era dintr-o bucată, era dur, dar fiindcă i-a plăcut să-L urmeze pe Isus ”de aproape” a crescut în învățătura LUI și I-a descoperit Dragostea, care l-a făcut unul dintre cei mai puternici ucenici, ai lui Isus, care acum noi îl numim Ap. DRAGOSTEI, al IUBIRI. Acum eu și cu tine cum Îl urmăm pe Isus: ”de departe” ori ”de aproape ” crescând și maturizându-ne în Dragostea LUI? Mulțumim Doamne, vrem să te urmăm ”de aproape” și să ajungem plini de toată plinătatea cunoștinței Tale. Așa cum duhul nostru este cu Hristos ascuns în Dumnezeu, în locurile cerești, așa și sufletul și trupul nostru să Te urmeze de aproape în fiecare zi, crescând pe măsura TA și ajungând fii ai Împărăției folositori pentru extindera ei pe pământ și urmând fiecare pas al Lui de aproape. Amin!