Năpârca veninoasă

   ”Faptele apostolilor 28:3-6.”Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o ”năpârcă” a ieșit afară din pricina căldurii și s-a alipit de mâna lui. Barbarii, când au văzut ”năpârca” spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: ”Cu adevărat omul acesta este un ucigaș, căci  ”dreptatea” lui Dumnezeu nu-l lasă să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare. Pavel a scuturat ”năpârca” în foc și n-a simțit nici un rău. Oamenii aceia așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort; dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic rău și-au schimbat părerea și ziceau că este un zeu.”

   Câtă binecuvântare să fii OM al lui Dumnezeu și nici o ”năpârcă” veninoasă să nu te sperie. Într-un moment neașteptat, necontrolat de nimeni să aduci niște mărăcini, să-i așezi pe foc și o ”năpârcă” să se agațe de mâna ta. Ce ai fi făcut, ori ce aș fi făcut? Am fi stat liniștiți și calmi să privim ”năpârca” spânzurată de mâna noastră și doar s-o scuturi în foc, fără nici un cuvânt de spaimă și frică că-ți vezi moartea cu ochii? ! Ori ai fi sunat la ambulanță, de se auzea în tot ostrovul, povestea unui om pe care dreptatea lui Dumnezeu nu-l lasă să trăiască, după ce scăpase din furtuna de pe mare. Pavel a scuturat ”năpârca” și a rămas liniștit și-n pace. Barbarii îl judecau: ”este un ucigaș” și așteptau să-i vadă moartea. Toate privirile erau pe Pavel, iar el era liniștit și bucuros că au scăpat cu toți sănătoși din furtuna de pe mare și bucuros de primirea care barbarii le-o făcuse în ostrovl lor. Care era diferența între Pavel și ceilalți? Mare diferență era! Pavel trăia atunci acolo, dar nu mai trăia el, ci Hristos trăia în el, iar pentru Hristos nu este nici un venin care să-I facă rău. La impactul cu Hristos, veninul nu mai are putere de infecție, se evaporă, dispare. Pavel își cunoștea prea bine identitatea lui de ”fiu” de Dumnezeu, ca să se sperie și să-și facă griji. Nici nu a stat să se gândească, cum să facă, ci pur și simplu, a scuturat ”năpârca” în foc și nu a simțit nimic rău în corpul lui. Pe când toate reflectoarele barbarilor erau pe el, să-l vadă cum se va umfla și va cădea mort, minunea a fost că nu au văzut nimic din ce ei se așteptau, ci Pavel era același OM de mai dinainte. Atunci barbarii și-au schimbat credințele despre Pavel și ziceau: ”este zeu”! Da, vedeau în Pavel pe Hristos, care și era într-adevăr Cel ce locuia în el prin Duhul LUI. Natura lui Pavel nu mai era pământească să se umfle și să se agite, ci era o natură dumnezeiască și la care orice impact al unui virus, ori venin străin piere. Acum cum este cu noi, care suntem atacați mereu de ”năpârca” unor boli, la care cei din jur așteaptă să vadă că-ți dai sufletul și pleci, fiindcă nu mai sunt medicamente de vindecare pentru asemenea ”năpârci” și totuși sunt ”fii” ai lui Dumnezeu care nu disperă din asta, ci scutură ”năpârca” în foc, fiindcă au și ei natura dumnezeiască, sunt ”fii„ și moștenitori ai cerului, care la cruce au fost vindecați în rănile Domnului Isus, de orice boli care le aduce cel rău. El care minte pe unii din ”fii„ cerului că Dumnezeu le dă ”năpârca” (boala) și că sănătoși și sătui de zile nu-i poate duce acasă, după ce și-au văzut pe copii, copiilor lor și oamenii mântuiți în jurul lor și Împărăția lui Hristos extinsă, ca să ajungă și cei din jurul lor să-și schimbe părerea precum barbari despre Pavel și să zică: Aleluia fie Numele Domnului binecuvântat, în acest OM este Hristos, locuiește în el, am văzut cum ”năpârca” a dispărut și se dovedește sănătos înaintea noastră, datorită credinței lui în crucea lui Hristos, unde s-a făcut transferul naturii Lui în el, atunci când a fost făcut o făptură nouă și toate cele vechi au plecat. Iată toate lucrurile s-au făcut noi. Pentru asta trăim pe pământ, ca Numele Lui Isus să fie binecuvântat în viața noastră și Împărăția LUI lărgită, ca într-o zi să putem zice fiecare: Mi-am sfârșit alergarea, acum mă așteaptă cununa”și vom putea pleca fără ca ”năpârca” să ne distrugă trupul, putem pleca sănătoși și-n pace, să pășim dincolo unde vom fi pentru veci cu Hristos. Amin!