„Apăraţi pe văduvă…” (Isaia 1:17)

     În vremurile Noului Testament, societatea nu avea niciun sistem de asistență socială. De aceea, apostolul Iacov a scris: „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve…” (Iacov 1:27) Ar putea fi exact genul de misiune pe care o cauți! Singura pregătire de care ai nevoie este conștientizarea sentimentului de a fi „lăsat pe din afară” și compasiunea „de a face ceva în această privință.” „Istoria văduviei” este o scrisoare plină de amărăciune și a fost scrisă de o doamnă a cărei soț decedase. „La început consternare, apoi copleșită de probleme. Un milion de lucruri de rezolvat. Certificat de deces și nenumărate acte de semnat. Prietenii sunt atât de atenți; sprijin plin de dragoste din partea rudelor. Îți găsești mereu câte ceva de făcut pentru a fi ocupată. Însă noaptea, constați cu durere partea goală a patului. În cele din urmă închizi ochii, îi arunci periuța de dinți la gunoi și îi dai toate lucrurile. Te doare inima mai tare decât ți-ai fi închipuit. Fiecare costum din dulapul lui îți amintește de un loc anume sau de un timp pe care l-ați petrecut împreună. A trecut un an; ești în continuare întreagă. Apoi, lovitura! Prietenii tăi sărbătoresc o zi de naștere – toți sunt cupluri. Nu ești inclusă pentru că ai fi „a cincea roată de la căruță.” Unele soții te consideră chiar o amenințare. Vă rog să vă aduceți aminte de noi. Nu ne tratați ca pe un bagaj în plus. Ni s-a dat o lovitură puternică și avem nevoie de prieteni. Semnează: Cea uitată de lume.” Gândește-te la schimbarea pe care ai putea-o aduce tu, în viața cuiva, dacă ai fi dispus să-i cauți pe cei pe care societatea îi trece cu vederea și îi uită. Așa că, fă chiar azi ceva pentru cei uitați de lume!