„Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere… ca să câştig pe Hristos” (Filipeni 3:8-9)

     Înainte de a-ți descoperi scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață, vei experimenta adesea o serie de împotriviri care te vor determina să renunți la ce este vremelnic și să înțelegi ceea ce este etern. Pentru apostolul Pavel, lucrul acesta a însemnat pierderea tuturor posesiunilor pământești. Pentru alții ar putea însemna focul luptei dintr-un proces de divorț. Când persoana despre care credeai că este „totul” pleacă, te simți gol și pustiit. Uită-te la Iov: gospodăria lui era ca un abator, căsătoria lui părea o glumă, iar copiii lui muriseră. În acel moment, Iov a descoperit că poți fi dezbrăcat de cele temporale, dar nu de cele veșnice; îți poți pierde averea, prietenii și faima, dar nu caracterul și credința în Dumnezeu! Aceste lucruri supraviețuiesc pierderilor din viață. Biblia spune: „Atunci Iov… aruncându-se la pământ, s-a închinat…” (Iov 1:20). Adevărata închinare se naște în focul sacrificiului. Când poți depune pe altar ceva ce ai crezut că trebuie să ai, deoarece ți-ai dat seama că totul este al lui Dumnezeu – asta înseamnă închinare. Uită-te la altarul lui Avraam: Dumnezeu nu a dorit sacrificarea lui Isaac, ci El dorea să știe dacă Avraam iubește ceva mai mult decât Îl iubește pe El. Iar acest lucru înseamnă să ajungi în punctul în care te poți ruga: „Doamne, Te rog iartă răzbunările și neiertările mele, nevoia mea de a impresiona, timpul meu, talentul meu și comoara mea, toate lucrurile care mă înfășoară și care mă împiedică să Îți aparțin pe deplin! Nu trebuie să-mi iei aceste lucruri, căci îți dau eu cu bucurie tot ce trebuie, ca să fiu ceea ce vrei Tu să fiu!” Poți rosti și tu o astfel de rugăciune, astăzi? Nu e ușor… dar îți va schimba viața!