„Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:9)

     Apostolul Pavel scrie: „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (v. 8-10). Pavel a primit răspunsul pe care îl căuta – când a încetat să se mai roage pentru țepușul său și a început să asculte! Uneori suntem atât de ocupați să-I spunem lui Dumnezeu ce ar trebui să facă pentru noi, încât nu-L auzim spunându-ne ce dorește El să facă în noi. Dacă problema din viața ta rezistă cu încăpățânare, poate a sosit timpul să te oprești din vorbit și să începi să asculți. Dumnezeu l-a învățat pe Pavel lecții în cel mai potrivit moment în care le putea învăța – în necazuri. Așa că, la urma urmelor, vestea rea a vremurilor dificile se dovedește a fi vestea bună. Noi învățăm mai multe despre Dumnezeu în vale, decât atunci când suntem pe culme. Iată cum descria C.S. Lewis modul în care Dumnezeu folosește durerea pentru a comunica cu noi: „Dumnezeu ne șoptește în bucuriile vieții, vorbește cu noi în conștiința noastră, dar strigă la noi în durerile noastre.” Tot ce își dorea apostolul Pavel era rezolvarea problemei. Dar după ce i-a vorbit Dumnezeu, el și-a dat seama că în problema sa era ceva mai bun și mai măreț – o putere supranaturală care este rezervată pentru vremuri grele. În asemenea situații ne dăm seama că prezența lui Dumnezeu este mai mare decât problemele noastre, și că planul Său este mai mare decât durerea noastră!