„Nu aveţi, pentru  că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

     Cât de mare este îndrăzneala ta de „a cere”, când vorbim de rugăciune? Când Ilie l-a întrebat pe Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” (2 Împărați 2:9). Poate că unii dintre noi am fost șocați de răspunsul lui, l-am catalogat drept arogant și i-am fi replicat: „Ar trebui să te smerești și să fii mulțumitor pentru privilegiul de a-i fi slujit unui mare profet ca Ilie, și pentru că Dumnezeu îți îngăduie să-i duci mai departe lucrarea!” Elisei însă nu era timid, iar Ilie nu s-a simțit ofensat. Prin urmare, cum s-a încheiat totul? Elisei și-a primit „îndoita măsură” și a ajuns să facă… de două ori mai multe minuni decât Ilie! Când te rogi, Dumnezeu nu-ți spune: „Ai grijă ca cererea ta să fie rezonabilă și practică.” El dorește ca tu să ceri astfel încât să primești „cu mână largă și fără mustrare” (vezi Iacov 1:5). Cum ți se pare această mare promisiune: „Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!” (Psalmul 2:8). Nu-l mai limita pe Dumnezeu! Gândește-te puțin: dacă El este dispus să-ți dea „neamuri ca moștenire,” El îi va salva negreșit pe cei dragi ai tăi, pentru care te rogi, îți va vindeca trupul, îți va da acel loc de muncă sau acea relație pentru care te rogi. Domnul Isus a zis: „orice veţi cere în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:13). Doar de două ori citim în Scriptură despre cineva care a spus ceva ce L-a determinat pe Domnul Isus să se minuneze. În ambele ocazii, a fost o demonstrație a unei credințe plină de îndrăzneală a cuiva care făcea parte dintre neamuri și despre care oamenii religioși credeau că nu are niciun drept la promisiunile minunate ale lui Dumnezeu. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Îndrăznește să ceri în rugăciune, cu credință, astfel de lucruri mari!