Un mijloc, pentru un scop

   Dumnezeul nostru iubit este din veșnicie, Alfa Omega, începutul și sfârșitul. El a cunoscut sfârșitul încă de la început. Când a întocmit Universul nostru și tot ce cuprinde el, S-a uitat la toate și toate erau foarte bune. A fost mulțumit și încântat de tot ce făcuse. Acum înțelegem că făcuse toate aceste cu un scop. Și SCOPUL era să facă OMUL după chipul Lui, după chipul Nostru, după asemănarea Noastră, zicea Dumnezeu. Făcea refereire la El, Tatăl, la Isus și la Duhul Sfânt. Aceștia trei sunt UNA, doar au misiuni și vremi separate de lucrare, în care sunt UNA dar totuși par separați. În Vechiul Testsment Isus nu era cunoscut ca Isus Fiul Tatălui și nici Duhul Sfânt ca, Conducător și Călăuzitor și ca persoană care are o inimă pe pământ unde locuiește. Până la Isus doar Dumnezeu era cunoscut la lucru, apoi când Isus a venit a fost misiunea Lui, în care ni L-a descoperit pe Tata și când El S-a înălțat la cer, Duhul Sfânt a preluat ștafeta. Acum este vremea și misiunea LUI. El locuiește în OMUL născut din nou, făcut sfânt după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și care are o relație autentică cu El, în fiecare zi. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu de la începutul creației, însă pentru necredința și neascultarea lui, omul și-a pierdut chipul lui Dumnezeu, și-a dat de bună voie autoritatea și stăpânirea care o primise de la Dumnezeu, lui satan. Știm bine istoria lui la cădere și separarea lui de Dumnezeu. Răul a intrat în viața OMULUI și s-a pornit pe o pantă abructă spre abis. Pare că scopul lui Dumnezeu eșuase, chipul Lui căzuse de pe OM și luase loc chipul satanei, a lumii și a firii pământești, care a continuat până astăzi să înșele lumea. Scopul lui Dumnezeu nu s-a schimbat și este și astăzi ”OMUL nou, după chipul LUI, dar în Hristos”. Acest OM nou nu mai poate pierde relația cu Dumnezeu, fiindcă este natura LUI, este născut din nou, din El, iar dovada este că OMUL nou este ”UNA” cu Hristos și Duhul Lui. Această uniune nu se mai schimbă, fiindcă BAZA este NATURA și DUHUL în care nu mai este separare, adică păcat, cum era la Adam. El era un suflet viu, noi suntem duhuri dătătoare de viață. Din noi curge viața lui Hristos, pentru că sângele Lui este viu în noi. Toate aceste s-au întâmplat înainte de întemeierea lumii, rânduiți pentru înfiere mai dinainte, după buna plăcere a voii Sale. Apoi la împlinirea vremilor le-a adus la îndeplinire în Hristos. Tot mai dinainte am fost făcuți și moștenitori ai lui Dumnezeu, prin Hristos, după planul făcut de EL Însuși. Glorie Lui, la cruce SCOPUL lui Dumnezeu a fost atins cu brio, iar CRUCEA lui Hristos a fost mijlocul prin care a fost atins. OMUL care înțelege scopul și mijlocul de a lua în stăpânire ceea ce s-a pierdut în Eden, este ”fiu” al Tatălui, moștenitor a Împărăției LUI, pentru veșnicie, OM care nu mai trăiește în păcat, ci sfințenia este podoaba lui și trăiește ca biruitor pe pământ, chiar prin mijlocul atacurilor celui rău, care dă târcoale ca să-l intimideze. El nu este intimidat, ci diavolul este intimidat la vederea unui ”fiu” de Dumnezeu și nu are decât să fugă. Să fugă, în Numele Domnului Isus. Scopul lui Dumnezeu a fost atins. Amin!