PANDEMIA

... în tihna pâinii ce-am mâncat-o și a florilor ce sărutat-am, în gând de soare și de ploi... mi-e dor de noi...

   Citeam nu demult, file din romanul unui scriitor cunoscut ca foarte bun în care era condamnat pe nedrept de anumite persoane ce nu-l aveau la inimă. Lucrurile s-au complicat cu repeziciune și din ironia aruncată asupra citației primite și încătușarea fizică, profesorul s-a trezit condamnat pe nedrept! A fost opt luni închis. Cu mult profesionalism juridic, cu martori sinceri, a fost scos de sub vinovăția aruncată asupra-i! ! A ieșit ramolit sufletește de ce i se înscenase, de pierderea prietenilor în care crezuse până a devenit confirmat ca vinovat! A pierdut sume imense de bani să-și susțină nevinovăția și curăția sufletească! S-a pierdut pe el la un moment dat, fiind atât de opresat de situație și gândurile ce-l apăsau... Nu mai știa cine este de fapt! Era vulnerabil la vinovăția aruncată de prietenii în care crezuse și acum făceau front comun de cealaltă parte! L-AU IZOLAT! Aici erau mai multe condamnări, pe care trebuia să le suporte, să ducă singur în PANDEMIA ce-l infestase fără să fie vinovat!

   Da, despre paralela PANDEMIEI vreau să vă scriu. Dinăuntru, Ea are cămări, respingeri sociale, spaime, angoase, pierderi sufletești și prietenești, lacrimi pe care abia asțeaptă să ți le ofere când îți vezi familia izolată ca și tine, când ești atent să distingi pașii lor, recunoscându-le mersul, când și câinele plânge și ar vrea să ne vadă împreună...

   Pandemia este citația care învinovățește, cheamă și condamnă mondial viața, familia, prietenii binele social și personal. Te aruncă după gratiile construite de ea, pe care nu le cunoști dar pe care ai vrea să le rupi să ieși în libertatea în care erai când fără să te întrebe despre vinovăție, ai fost aruncat!

   Condamnații pandemici au nevoie de tratament uman, înțelegere și înțelepciune. Nu vă fie greu! Faceți pentru ei acum acestea pentru că TOȚI vom trece prin fața hidoasei lacome de sănătate și vieți!

   Profesorul nevinovat din romanul citit a scăpat de vina mincinoasă.

   Eu, izolata și contaminații sperăm să scăpăm din nou spre libertate! Ne va reumaniza pandemia pe toți sau ne va despărți (pe unii definitiv) fără să ne fi spus, scris tot frumosul, dragul ce-l purtăm în noi dar e demodat într-o lume murdară în care ne aliniem fără să apăram valorile umane? ...

... în tihna pâinii ce-am mâncat-o

                      și florilor ce sărutat-am

                      în gând de soare și de ploi... mi-e dor de noi...

   Mi-e dor de familia mea... Alexandrina Tulics

   Octombrie neprietenos... 2020, Delafield