„Fiii tăi vin (acasă) de departe” (Isaia 60:4)

     Una dintre învățăturile pe care ni le-a dat Domnul Isus, în pilda fiului risipitor, este următoarea: Nu renunța la cineva, indiferent cât de rele sunt lucrurile din viața acelei persoane. Noi renunțăm prea repede, deoarece: 1) Vedem doar purtarea acelei persoane… dar nu cunoaștem experiențele prin care a trecut și care au făcut-o ceea ce este în prezent. Uneori, oamenii „reacționează” din durerea pricinuită de rănile nevindecate și din cauza problemelor nerezolvate pe care le duc cu ei în inima lor. Uneori mânia lor maschează teama lor profundă. Alteori, ei se poartă ca părinții disfuncționali care i-au crescut, întrucât acestea au fost uneltele care le-au fost date pentru a lucra. Și până când nu văd la alții o altă cale mai bună de a gestiona viața, vor rămâne blocați. 2) Nu știm cu ce se luptă oamenii. Nu lăsa aparențele să te păcălească! Se poate să locuiești într-o casă frumoasă, să conduci o mașină drăguță spre un loc de muncă profitabil… și cu toate acestea să ai o căsnicie care se clatină, copii care se răzvrătesc, iar mintea ta s-o ia razna. Astfel de oameni au nevoie de compasiunea ta. În loc să-i cataloghezi drept o cauză pierdută, roagă-te lui Dumnezeu să-ți dea cuvinte pline de înțelepciune. Prorocul Isaia a spus: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” (Isaia 50:4). Dacă vei continua să te rogi pentru astfel de oameni și vei încerca să-i ajuți, Dumnezeu te va face un „paramedic” al harului și al milei Sale pentru ei. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu renunța la ei – căci nici Dumnezeu nu a renunțat!